Despre Mircea Eliade
Mircea Eliade s-a nascut la 13 martie 1907 la Bucuresti, fiind fiul lui Gheorghe Ieremia, ofiter de infanterie din Tecuci (si-a schimbat numele mai tarziu in Eliade in cinstea scriitorului Heliade Radulescu) si al Jeanei, nascuta Vasilescu. Familia Eliade a pendulat cu locuinta intre Tecuci si Bucuresti, stabilindu-se intr-un final in capitala, pe strada Melodiei. A urmat scoala primara pe strada Mantuleasa, dupa care s-a inscris la colegiul Spiru Haret, fiind coleg cu Constantin Noica, Alexandru Elian si alti intelectuali. Eliade a fost un elev destul de lenes la unele materii, reusind sa fie corigent la germana, romana si franceza. Era pasionat de stiintele naturii, de chimie si de ocultism. Inca de la 14 ani incepuse sa scrie articole de entomologie. Mircea Eliade a fost, de asemenea, un cititor vorace, petrecandu-si anii de pubertate si adolescenta in solitutdine, printre carti, citind tot ce ii cadea pe mana. Unul dintre autorii sai preferati a fost Honore de Balzac. A facut cunostinta cu scrierile lui Giovanni Papini si ale lui James George Frazer, fapt care i-a trezit interesul pentru studierea limbilor italiana si engleza. In plus, a studiat in mod particular ebraica si persana. Aplecarea sa catre citit i-a deterioarat vederea, tatal sau primind din partea profesorilor indemnul sa nu-l mai lase sa citeasca atat. A studiat pianul, exersa cate doua ore in fiecare zi, tatal sau crezand ca va urma, in ciuda corigentelor sale, o cariera in lumea muzicii.
In 1921 a publicat prima sa lucrare, Inamicul viermelui de matase, urmata de Cum am gasit piatra filosofala. In 1925 a scris prima sa opera literara, Romanul adolescentului miop. Tot in acest an s-a inscris la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, unde va studia alaturi de profesori ilustri precum Radulescu-Motru, Dimitrie Gusti, Tudor Vianu. Dintre cei care l-au influentat puternic a fost profesorul de Logica si Metafizica, Nae Ionescu, care, vazandu-i talentul si cunostintele, i-a dat o slujba in redactia ziarului Cuvantul. In 1927 a facut o calatorie de 3 luni in Italia, unde l-a cunoscut personal pe Giovanni Papini apoi, in urma primirii unei burse de studii, a plecat in Calcuta pentru a studia sanscrita si filosofia hindusa. Locuind o vreme in casa profesorului Dasgupta, o cunoaste pe Maitreyi, de care s-a indragostit, scriind ulterior despre aceasta experienta in romanul ce poarta numele acestei femei. Intors in Bucuresti in 1933, a sustinut lucrarea de doctorat cu o dizertatie despre yoga, devenind apoi cadru universitar, calitate in care preda istoria religiilor. Intre 1932 si 1943 a publicat mai multe volume de proza, eseistica si lucrari de specialitate.
Dupa razboi, in 1945, a devenit profesor de istoria religiilor la Scoala de Inalte Studii de la Sorbona. La Paris, in 1949, a publicat celebra lucrare Tratat de istorie a religiilor. Din 1957, Mircea Eliade s-a stabilit la Chicago, ca profesor de istorie comparata a religiilor la Universitatea Loyola, unde a adus o puternica contributie cu lucrarile publicate. A primit mai multe titluri de doctor honoris causa ca urmare a acestora. Din 1976 a inceput publicarea operei sale de amploare Istoria credintelor si ideilor religioase, in trei volume, pentru care statul francez i-a acordat Legiunea de Onoare, iar Academia Franceza premiul Bordin. Mircea Eliade a murit la 22 aprilie 1986 la Chicago.