Mircea Eliade - Faurari si alchimisti

Eliade este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ai patriei noastre. El reușește să ne emoționeze și să ne poarte în tărâmuri îndepărtate, iar literatura sa dăinuie peste veacuri. Este curajos și duce cu sine lupte emoționale diverse. India este patria sa de suflet, acolo iubește și tot acolo învață ce este suferința. Lucrează cu ardoare la fel și fel de proiecte literare, iar imaginea femeii iubite îl urmărește pretutindeni.

Atras de istoria religiilor și de partea spirituală, întreprinde mai multe călătorii și lucrează cu ardoare la manuscrisele sale. Duce o luptă cu sinele și se pierde pe cărări străine. Se întoarce în India de mai multe ori, este curajos și optimist, caută iubirea pierdută demult, iar scrisul are caracter terapeutic pentru el. Cercetează lumea sa și face fel și fel de expertize despre religii vechi și noi și despre felul în care acestea s-au impregnat în societate.

Tratatul său de istorie a religiilor este citit de milioane de oameni, iar azi servește drept sursă de inspirație pentru autorii aflați la început de drum. Este un iubitor al literaturii, al riturilor străvechi și le îmbină cu măiestrie în lucrările sale de căpătâi. Eliade este unic, la fel și arta sa, iar publicul îl iubește chiar și astăzi, la zeci de ani de la trecerea sa în neființă. El scrie despre istorie, o reinterpretează, o descoase pe toate părțile, o rescrie. El scrie pentru sine, el scrie pentru public. Eliade scrie să vindece și să se vindece. Temele cele mai pregnante în literatura sa sunt frica, singurătatea și neiubirea. Cu toate acestea s-a confruntat de-a lungul vieții.

Lucrarea de față nu este la fel de cunoscută ca celelalte, dar este una dintre piesele de rezistență din palmaresul autorului. El visează la o lume bazată pe muncă cinstită, o lume în care făurarii sunt din nou respectați, iubiți și ajutați să supraviețuiască prin munca lor. Cartea este plină de semne și simboluri – care devin adevărate metafore de-a lungul celor 200 de pagini. Este o scriere metaforică, bazată pe realitatea zilelor trăite de Eliade. Cumva, el face o alegorie a muncii strașnice, a muncii grele, a oamenilor de preț și a meseriilor lor. Eliade nu avea să cunoască progresul care ne-a acaparat astăzi, dar avea să îl anticipeze. În opera aceasta își exprimă frica, frica că noua modernizare a societății va devaloriza munca de jos, va aboli adevărații meșteri și îi va înlocui cu mașinării. Și a avut dreptate.

Scrierea apare într-o perioadă complicată pentru grupurile muncitorești de la București și reprezintă o pledoarie pentru aceștia. Este îmbogățită cu păreri subiective ale autorului, cu remarci negative la adresa clasei conducătoare și cu multe pasaje filozofice. Eliade este, în fond, un filozof, iar arma lui este cuvântul. Și, prin acest cuvânt folosit cum trebuie, va răzbate.

La nivel internațional, cartea este tradusă în mai multe limbi străine, iar numele autorului este pe buzele tuturor. Pe site e de găsit în mai multe ediții: Univers (2001), Univers (2002), Meridiane (1998).