Mircea Eliade - Imagini si simboluri

Maitreyi, Istoria credințelor și ideilor religioase sau Domnișoară Christina sunt doar trei dintre titlurile cu care Mircea Eliade a reușit să introducă o lume întreagă în ceea ce înseamnă fantastic și profan. S-a născut pe 13 martie 1907 la București, în familia unui ofițer așa că a trebuit să urmeze o educație strictă. A urmat școala de pe strada Mântuleasa, iar la liceu a fost coleg cu mari intelectuali ai vremii, printre care Constantin Noica. Era pasionat de chimie și ocultism și așa se face că la 14 ani a început deja să scrie despre entomologie. Din cauza, sau datorită faptului că era o fire solitară citea foarte mult, atât de mult încât a reușit să își strice vederea încă de tânăr. Îi plăceau limbile străine, chiar și cele exotice și în timpul liber studia pianul, poate de aceea tatăl său a crezut că va ajunge un muzician de renume. În 1921 publică prima sa carte fantastică, Inamicul viermelui de mătase și la patru ani distanță primul roman autobiografic, Romanul adolescentului miop. Înscris la facultatea de filosofie și remarcându-se în jurul profesorilor, a primit postul de redactor pentru ziarul Cuvântul dar nu a durat prea mult această experiență. A primit burse de studii în Italia și în Calcutta, unde a petrecut o mare parte din timp și unde va scrie despre cea mai mare iubire a vieții sale. Întors la București își scrie dizertația despre yoga și ajunge profesor universitar de istoria religiilor, post pe care îl va ocupa și la Sorbona după terminarea războiului, dar și la Chicago, unde va rămâne pentru restul vieții. Eliade a fost mult mai apreciat în afara țării la vremea aceea din cauza comunismului, însă acum rămâne unul dintre cei mai prolifici scriitori. Lucrările publicate în limbi străine încă nu au fost traduse în totalitate, însă sperăm că într-o zi vom ajunge să îi studiem tot potențialul.

Cartea "Imagini și simboluri" a apărut pentru prima dată în 1952 în limba franceză, urmând să apară în România la editura Humanitas în 1994 și 2013.

Așa cum ne-am obișnuit, Eliade ne vorbește despre spiritualitate și filosofie iar cuvintele sale, uneori greu de înțeles, ne introduc în lumea sa uitată de mulți. El stabilește încă de la început ce sunt imaginile și simbolurile, acestea înlocuiesc conceptele noastre sau le dezvoltă în altceva. Ele ne ajuta să cunoaștem omul pur și simplu și sunt strâns legate de filosofie și psihanaliză, dar și de cultură. Adesea Eliade o ia pe urmele lui Freud, vorbește de sexualitate și cum este ea privită din punct de vedere al familiei, însă e un capitol scurt. Poate că cel mai dens dintre ele este cel despre miturile estice, bineînțeles luând la bani mărunți ce se întâmpla în India de altădată. Un mit foarte interesant este cel al Lunii. În vremurile străvechi timpul se măsură după ciclurile lunii iar atunci când aceasta nu mai apărea pe cer însemna moartea cuiva. Așa cum se spune și la noi când cântă cucuveaua sau urlă câinii. Miturile nu vor dispărea niciodată pentru că face parte din natura umană să ascozieze o acțiune cu alta, și astfel să creeze o imagine. Autorul descrie fiecare obiect mitic pe care l-a studiat, de la perle până la magie, și ne creează o imagine uluitoare a ceea ce înseamnă și a însemnat psihicul uman. Pentru că despre simboluri este vorba până la urmă, ne afundă în vechile secrete ale diferitelor triburi și etnii, care de-a lungul timpului au reușit să facă din țânțar armăsar. Crucea, ying-yang sau floarea de lotus sunt doar câteva dintre ele, așa că vă invit să descoperiți însemnătatea lor.