„Romanul adolescentului miop”, primul roman al scriitorului român de talie mondială, Mircea Eliade, a fost scris în 1924, dar prima ediție în România a apărut abia după Revoluția din 1989. A devenit rapid unul din cele mai cunoscute și vândute romane ale literaturii române, fiind introdus și în programa școlară. Astăzi, romanul se bucură încă de o mare popularitate și a fost tradus de curând în limba engleză, la editura Istros Books, în Marea Britanie.
Bazat pe experiența autorului din timpul liceului, romanul urmărește evoluția unui adolescent altfel decât majoritatea. Personajul principal are ambiții literare și se consideră superior majorității băieților din preajma lui. De altfel, el își începe romanul cu „Pentru că am rămas singur, m-am hotărât și încep chiar azi Romanul adolescentului miop.” Își propune să lucreze în fiecare zi și în prima jumătate a romanului decizia lui de a scrie pare de neclintit, în ciuda notelor mici. Așa cum crede și colegul său, Dinu, naratorul speră că odată cu publicarea romanului profesorii se vor „teme” de el și îl vor respecta, iar el nu va mai trebui să-și facă griji în ceea ce privește corigențele. Împărtășește cu Marcu, care stă mereu în ultima bancă, aceeași pasiune pentru lectură și amintim aici discuțiile despre opera lui Balzac, pe care Marcu îl admiră. Perspectiva sa se schimbă pe parcurs, însă, iar în a doua parte a romanului întâlnim mai mult un adolescent dornic să învețe matematică și germană.
Nelipsită din experiența oricărui adolescent este și iubirea. Pentru personajul din „Romanul adolescentului miop” dragostea este într-adevăr ceva problematic. Din nou, el se diferențiază de ceilalți băieți. Ei se pot lăuda cu numeroase cuceriri în rândul fetelor, pe când el, așa cum îl descrie un coleg este urât, are miopie precoce și preocupări erudite. Totuși, naratorul experimentează stările învolburate ale primelor iubiri alături de Nonora și Niska, dar triumful rămâne în final tot al studiului. De subliniat este aici curajul de care Eliade dădea dovadă, căci a scrie despre experiențe erotice în anii 1920 era într-adevăr un lucru inedit.
Noutatea romanului lui Eliade este poate prezentarea unei noi mentalități, a tinerimii dintr-o Românie nouă, întregită, deschisă la nou. Lumea prezentată este mult diferită față de cea a generațiilor anterioare, iar cultura europeană pătrunde din ce în ce mai mult în spațiul românesc. Povestea unui om aflat la începutul drumului și a încercării de a se descoperi pe sine într-o țară în care valorile naționale treceau prin schimbări majore devine povestea unei întregi generații care a evoluat pe fondul schimbării istoriei. Astfel, „Romanul adolescentului miop” devine o mărturie al unui alt tip de mentalitate, al unei alte generații, deschisă către Europa. În același timp, „Romanul adolescentului miop” rămâne reprezentativ pentru năzuințele și speranțele pe care orice adolescent le nutrește la un moment dat. Citindu-l, amintirile adolescenței vor reveni, iar o parte din fiecare dintre noi se va regăsi în frământările adolescentului miop.