Mircea Eliade - Sarpele
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
Nuvela “Șarpele”, de Mircea Eliade a apărut în anul 1937 la editura Națională S. Ciornei, din București, fiind scrisă pe parcursul a paisprezece nopți, pentru a fi gata de lansare de “Ziua Cărții”, fiind o nuvelă cu substrat fantastic, în care scriitorul adaugă misterul șarpelui, care este venerat într-un descântec vechi din folclorul românesc.
Printre alte edituri care au publicat nuvela, putem aminti de editura Cugetarea Georgescu Delafras, 1944, în format broșat, editura Casa de Cultura a Municipiului Sibiu, din colecția Restituiri, 1970, în format broșat, editura Nikolaus Himmelmann, 1991, în format broșat sau editura Litera, din colecția Biblioteca pentru Toți - Jurnalul Național, 2011, în format cartonat, cu supracopertă.
Mircea Eliade s-a născut la data de 28 februarie 1907, la București, fiind o personalitate marcantă, atât în țară cât și peste hotare, realizând o nouă mișcare în literatura mondială, prin scrierile legate de istoria religiilor, conducând o Școală de Istorie a Religiilor în Chicago, unde a activat ca profesor universitar mai bine de 25 de ani, iar, odată cu dispariția acestuia, catedra unde a activat să îi poarte numele.
Termină învățământul primar la o școală de pe strada Mântuleasa, pe care o imortalizează mai târziu în scrierile sale în care descrie Bucureștiul într-un stil marcant și prosper, pentru ca mai târziu să urmeze cursurile Colegiului Spiru Haret, iar în anul 1928 să absolve Facultatea de Litere și Filosofie din București.
Prima operă a lui Mircea Eliade apare în anul 1921, fiind intitulată “Inamicul viermelui de mătase”, pentru ca la scurt timp să apară a doua sa operă, “Cum am găsit piatra filosofală”.
Studiază limba italiană, și susține lucrarea de licență în limba italiană, având ca subiect “Filosofia italiană în timpul Renașterii”.
După această etapă, urmează cursurile Universității din Calcutta, India, unde studiază limba sanscrită, din 1928 până în anul 1931.
Publică de-a lungul vieții treizeci de opere științifice, precum și alte opere literare, eseuri pe teme filosofice traduse în optsprezece limbi, precum și peste o mie de articole și recenzii pe teme variate.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Romanul adolescentului miop”, 1928, “Isabel și apele diavolului”, 1930, “Maitreyi”, 1933, “Nuntă în cer”, 1939,”La țigănci”, 1959 sau “Noaptea de Sânziene”, 1971.
Nuvela “Șarpele”, de Mircea Eliade, reprezintă o nuvelă fantastică structurată în cincisprezece capitole, în care se prezintă povestea unui grup de bucureșteni, care fac un popas la o mănăstire de lângă București.
Atmosfera în care acțiunea se consumă, este una caldă, atmosferă pe care o mai întâlnim în scrierile fantastice ale lui Eliade, unde apar soții Solomon, pe nume Jorj și Aglaia, care merg la casa lor din Fierbinți pentru o petrecere cu mai mulți invitați, aceștia dorind să îi găsească Dorinei, sora mai mică a Aglaiei, un soț.
Numele acestui potențial soț este Căpitanul Manuilă, care vine alături de inginerul Stamate, prieten al acestuia, iar ceilalți invitați fiind rude din familia fetei, Liza și soțul ei, Vladimir și Riri sau Stere.
Grupul se hotărăște să meargă la mănăstirea Căldărușani, în apropierea unui lac și a unei păduri, iar în drum spre acest obiectiv îl întâlnesc pe Sergiu Andronic, care rătăcea prin pădure, spunând că s-a rătăcit de ceilalți prieteni din grupul său și că vrea să meargă cu ei la mănăstire.
Acesta este primit în grup și ajunge să le spună o poveste despre un prieten care s-a înecat în lacul de lângă mănăstire, după ce barca s-a scufundat misterios. Ajunși în pădure cei doi sunt vrăjiți într-un joc cu gajuri, în care cei implicați trec prin ispite erotice în mirajul nopții. Întorși în camera de oaspeți a mănăstirii, femeile gătesc cina, iar bărbații cumpără vin din pivniță, în timp ce, Andronic, povestește despre moartea unei fete, pe nume Arhira, care murise, închisă fiind în pivniță, cu mult timp în urmă, acesta afirmând că are impresia că a mai trăit în acest loc, având un deja-vu.
După masă, grupul află de la Andronic că în apropiere este un șarpe, acesta spunând un descântec vechi, somând, astfel, șarpele să plece pe insula din interiorul lacului. Cei implicați cad într-o vrajă care le produce vise cu porniri erotice , Andronic, fiind o ființă duală, om-reptilă.
Dorina este ghidată spre insulă, vâslind până la răsăritul soarelui pentru a-și întâlni iubitul cu care rămâne îmbrățișată în lumina răsăritului.
Nuvela “Șarpele” este creată după un descântec vechi din folclorul românesc, în care persoana invoca puterea șarpelui, care are forța să aducă sufletul pereche aproape, simbolistica lui Eliade fiind găsită la tot pasul, în numele personajelor, în motivul insulei, în motivul șarpelui sau al apei care adaugă o dimensiune mitologică, substratului oniric și erotic al operei.
Apare și o ecranizare după această nuvelă, în anul 1996, în regia lui Viorel Sergovici și avându-i în prim plan pe actorii Claudiu Bleonț, în rolul lui Sergiu Andronic și Ilinca Goia, în rolul Dorinei.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro