Mircea Eliade - Secretul doctorului Honigberger

Mircea Eliade a fost considerat unul dintre cei mai importanți scriitori români, atât în domeniul filosofiei, cât și în domeniul fantastic.  S-a născut la București și încă din copilărie a fost pasionat de științele naturii și ocultism iar școala nu prea a fost printre pasiunile sale. În adolescență a devenit o fire solitară ce abia aștepta să mai citească o carte, autorul său preferat fiind Honore de Balzac. În 1921 publică prima sa lucrare filosofică , Inamicul viermelui de mătase, iar în 1925, înainte de a incepe facultatea, scrie primul său roman, Romanul adolescentului miop. La facultate a fost remarcat de Nae Ionescu care i-a oferit o slujbă la ziarul Cuvântul, iar de aici viața sa începe să se coloreze. Primește o bursă de studiu în Italia unde îl va cunoaște pe Giovanni Papini, apoi primește o bursă în Calcutta pentru a studia filosofia hindusă și limba sanscrită. În această perioadă ia naștere și romanul Maitreyi iar după are loc teza de doctorat ce i-a oferit postul de profesor universitar de istoria religiilor la Universitatea Sorbona.

Nuvela fantastică "Secretul doctorului Honigberger" a fost publicată pentru prima dată în Revista Fundațiilor Regale în primăvara anului 1940. Numeroase ediții au apărut ulterior, cum ar fi Cartex în 2022, Humanitas în 2003 sau Sapientea în 1999. Cartea fost tradusă de-a lungul timpului în peste 15 limbi, de la engleză până la japoneză, și a a avut un succes neașteptat peste hotare.

La începutul secolului al XX-lea doctorul bucureștean Zerlendi decide că ar fi timpul să îi scrie biografia lui Johann Martin Honigberger. Începe să caute în stânga și în dreapta detalii despre viața sa și așa observă că acesta avea preocupări ocultiste. Renunță să mai scrie și decide să își schimbe viața. Renunță la toate viciile și plăcerile mici ale vieții și începe să studieze yoga însă pe 10 septembrie 1910 dispare fără urmă. Doamna Zerlendi încearcă să rezolve misterul cu ajutorul mai multor oameni iar fiecare dintre ei, după ce a fost în casa doctorului, începe să aibă parte de experiențe stranii și în final să moară. Pleacă din țară o perioadă lungă iar în 1934 îi scrie naratorului ce doar ce se întorsese din India, că i-ar face plăcere ca el să continue documentarea pe care soțul său o începuse. Timp de câteva săptămâni a venit și a studiat documentele și manuscrisele referitoare la doctorul Honigberger însă când fiica lui Zerlendi, Smaranda, apare, acesta află că pe doamnă o interesa mai mult dispariția soțului nu biografia unui necunoscut. Surprins de povestea lui Zerlendi, naratorul începe să îi studieze jurnalele și observa că majoritatea erau scrise în sanscrită. Vede că Zerlendi învățase practici yoga și astfel a ajuns să fie invizibil. Din cauza slăbiciunii nu a mai reușit să revină la forma inițială dar a scris în caietele sale pe care le-a ascuns bine de soția sa. Decide să îi povestească și soției doctorului ce a descoperit însă aceasta este de negăsit timp de câteva săptămâni. Asta e una dintre cele mai puțin ciudate lucruri care se întâmplă pentru că finalul cărții este unul ce te va face să te întrebi dacă ai citit cu atenție până acum.