Despre Mircea Horia Simionescu
La 23 ianuarie 1928 se nastea, la Targoviste, scriitorul, publicistul si eseistul roman Mircea Horia Simionescu. A descins dintr-o familie din ramura Bratienilor argeseni (bunica paterna, fiica a lui Ion Bratianu) si din cea bucuresteana, a Caciulestilor, cu intinse ramificatii in burghezia furnizoare de nume ilustre in medicina, armata, finante, drept.
A urmat cursurile primare si cele in orasul natal, urmand ca in 1948 sa se inscrie la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. Din cauza situatiei materiale precare, in al doilea an a intrerupt studiile, obtinand licenta abia in anul 1962 la sectia fara frecventa, cu teza numita Lirica lui G. Calinescu.
Dupa ce si-a incheiat studiile, Simionescu a ocupat multi ani functia de redactor si a colaborat la diferite ziare si reviste ale vremii: Romania literara, Luceafarul, Cronica, Convorbiri literare, Flacara. Incepand cu anul 1950 a colaborat la ziarul Scanteia, unde semna cronica muzicala si publica articole pe teme culturale si de invatamant. Sustine in ultima perioada rubrica „Literatura dus-intors” la revista targovisteana de cultura „Litere”.
In 1972 a devenit directorul general al Operei Romane, iar din 1974 s-a pensionat din motive medicale, dedicandu-se in exclusivitate scrisului. Primele sale scrieri literare au aparut in revista Luceafarul (1968). Editorial, scriitorul a debutat un an mai tarziu, cu romanul Dictionar onomastic, primul volum al ciclului Ingeniosul bine temperat, pentru care obtine Premiul Revistei Arges.
Acest ciclu este completat de romanele: Bibliografia generala (1971), Jumatate plus unu (Alt dictionar onomastic, 1976), Breviarul (Historia calamitatum, 1980) si Toxicologia sau Dincolo de bine si dincoace de rau (1983), ultimul fiind un volum autobiografic. In afara de romane, scriitorul a mai scris atat culegeri de povestiri si volume de insemnari de calatorie.
In anul 1998, la implinirea varstei de 70 de ani, prozatorul a primit Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din Romania; de asemenea, Uniunea Scriitorilor i-a acordat Premiul pentru proza in 1971, 1975 si 1996. Alte distinctii: Premiul Opera Omnia al revistei Observator cultural (2007), Premiul de excelenta al Radio Romania Cultural (2008), Marele Premiu Prometheus pentru Opera Omnia al Fundatiei Anonimul (2008). La 75 de ani de viata si 60 de activitate literara neintrerupta, a fost sarbatorit in orasul natal de Primaria municipiului Targoviste. Din anul 1996 a primit titlul de Cetatean de Onoare al orasului Targoviste.
Pe langa ciclul mentionat anterior, scriitorul a mai publicat romanele: Nesfirsitele primejdii (1978), Invataturi pentru Delfin (1979), Redingota (1984), Licitatia (1985), Asediul locului comun (1988). A publicat, de asemenea, un jurnal intim revizuit (Trei oglinzi, 1987), proza scurta de factura livresca si memoriale de calatorie: Dupa 1900, pe la amiaza (1974), Banchetul (1982), Rapirea lui Ganymede (1975), Ulise si umbra (1982). publica romanele: Nesfirsitele primejdii (1978), invataturi pentru Delfin (1979), Redingota (1984), Licitatia (1985), Asediul locului comun (1988). A publicat, de asemenea, un jurnal intim revizuit (Trei oglinzi, 1987), proza scurta de factura livresca si memoriale de calatorie: Dupa 1900, pe la amiaza (1974), Banchetul (1982), Rapirea lui Ganymede (1975), Ulise si umbra (1982).