Despre Mircea Malita
Mircea Malita (n. 20 februarie 1927, Oradea) academician roman, diplomat, matematician, profesor universitar si eseist. A fost unicul fiu al avocatului Pavel Malita si al Veturiei.
Intre 1937-1945 a parcurs studiile liceale la Oradea, Fagaras, Beius si Bucuresti. Si-a continuat studiile universitare la Facultatea de Stiinte - Sectia Matematica si Facultatea de Filosofie din cadrul Universitatii Bucuresti. Aceste domenii i-au format caracterul si perspectiva viitorului. Si-a sustinut teza de doctorat tema intitulata "Modele matematice pentru negocieri". In perioada studentiei a participat la Delegatia delegatia Conferintei Pacii de la Paris. Intre 1950-1956 a fost director al Bibliotecii Academiei Romane.
Din 1956 pana in 1961 a exercitat functia de consilier al primei Misiuni permanente a Romaniei pe langa ONU, iar intre 1960 – 1962 a fost director al Directiei culturale a Ministerului Afacerilor Externe. A fost ministru adjunct in Ministerul Afacerilor Externe si ministrul invatamantului. Malita a exercitat si functia de consilier pentru probleme externe si ministru de stat, membru al consiliilor pregatitoare ale conferintelor mondiale ale ONU pentru populatie, stiinta si tehnologie, pentru dezvoltare. Intre 1980 – 1982 a fost ambasador in Elvetia si la ONU (Geneva).
In decada 1990 – 2000 a sustinut cursuri de relatii internationale la Universitatea din Oradea, cursuri si reuniuni internationale la Praga, Moscova, Londra si New York. ursuri la Academia de Studii Economice si Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative intre 2000-2008. A predat, de asemenea, si la Academia de Studii Economice si Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (2000-2008).
In 1974 a fost numit membru corespondent al Academiei Romane, iar in 1994 a fost ales membru titular.
Incepand din 1948 si pana in 2011, academicianul a participat la aproximativ 150 de evenimente nationale si internationale, dintre care 85 au reprezentat vizite oficiale pe intreg mapamondul, intruniri ale Clubului de la Roma si ale altor organisme internationale.
A debutat in literatura cu volumul Repere (1967). In urmatorul deceniu a reusit sa abordeze subiecte de larga inspiratie, aratandu-se interesat de istoria artei, politologie si de matematica (Teoria grafurilor, 1972; Programarea neliniara, 1972; Triade, 1973). In lucrarile sale, nu doar aspectul concret este abordat, ci si cel filozofic. In 1975, Malita a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.
Alte lucrari publicate:
Matematica organizarii (1971); Modele matematice ale sistemului educational (1972); Bazele inteligentei artificiale. Logici propozitionale (in colaborare cu Mihaela Malita, 1987) - in domeniul matematicii.
Diplomatia. Scoli si institutii (1970, 1975); Teoria si practica negocierilor (1972); Intre razboi si pace (2007); Cumintenia pamantului. Strategii de supravietuire in istoria poporului roman (2010, 2012) – in domeniul stiintelor politice.
Aurul cenusiu (3 vol. - 1971, 1972, 1973); Hrana, problema vitala a omenirii (1976); Orizontul fara limite al invatarii (1981) – in domeniul cercetarilor prospective.