Mircea Păcurariu s-a născut în Hunedoara, pe 30 iulie 1932. Tatăl său, Ştefan Păcurariu, era preot şi a slujit timp de 37 de ani în parohia Ruşi. De mic a fost atras de istorie şi, după ce a terminat liceul Decebal din Deva, şi-a continuat studiile la Facultatea de Istorie a Universităţii din Cluj. A fost, însă, împiedicat să continue facultatea după numai un an din cauza a ceea ce comuniştii numeau origine nesănătoasă. A urmat Institutul Teologic Universitar din Sibiu, apoi doctoratul in Teologie la Bucureşti, lucrarea sa având titlul Legăturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Ţara Românească şi Moldova în secolele XVI-XVIII. După obţinerea doctoratului, a intrat în zona învăţământului ca profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ. Au urmat apoi anii de profesorat la Sibiu, ca asistent din 1961, conferenţiar din 1970 şi profesor titular din următorul an la catedra de Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Acest domeniu, al istoriei Bisericii Române, l-a preocupat într-atât pe Mircea Păcurariu încât a creat o masivă lucrare, o sinteză a subiectului, publicată prima data in 1980 și reeditată de două ori până acum, ultima dată în 2004.

A devenit membru al clerului în 1970, când a fost hirotonit diacon, apoi preot în anul următor. Între 1992 şi 2000 a fost decanul facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din Sibiu şi, timp de doi ani, după Revoluţie, a predat istoria Bisericii Ortodoxe Române la Teologia Universităţii din Iaşi. Mircea Pacurariu carti. A scris şi a publicat masiv, nu doar volume - cum sunt: Începuturile Mitropoliei Transilvaniei, Politica statului ungar faţă de Biserica românească din Transilvania în perioada dualismului, Istoria Mănăstirii Prislop, Basarabia. Aspecte din istoria Bisericii şi a neamului Românesc, Sfinţi daco-romani şi români, Dicţionarul teologilor români - ci şi un număr semnificativ, peste 850, de articole şi studii, recenzii, cuvântări. A primit distincţii din partea Bisericii Române şi a statului, aşa cum este ordinul Steaua României în grad de ofiţer.