Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Momentan acest titlu nu se află în stoc. Intră în pagina de produs, și alege să fii notificat prin email când reintră în stoc!

Alte titluri publicate de același autor:


Mircea Pacurariu - Istoria Bisericii Ortodoxe Romane
Lucrarea teologică “Istoria Bisericii Ortodoxe Române” de Mircea Păcurariu, a apărut în anul 1972, la editura Eparhială, din Sibiu, pentru ca, mai apoi, alte ediții ale lucrării, să fie publicate în anii 1980 și 1981, la editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, din București, în trei volume cartonate.
Lucrarea reprezintă una dintre cele mai importante și mai vaste studii în ceea ce privește perioadele istorice marcante, care au clădit ceea ce astăzi se numește Biserica Ortodoxă Română, astfel că, Mircea Păcurariu, face un studiu istoric de dimensiuni ample, în care vorbește despre evoluția neamului nostru și a religiei, totul fiind grupat în funcție de secole și perioade istorice.
Lucrarea lui Mircea Păcurariu, a reprezentat un efort marcant, asta pentru că, în realizarea acestui vast proiect, marele profesor și academician, și-a scos la lumină toate cunoștințele dobândite în peste 30 de ani de experiență, studiul acestuia, reprezentând piatra de temelie în ceea ce privește disciplinele bisericești în România.
Printre alte edituri care au publicat lucrarea, putem aminti de editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1992 și 2006, în format cartonat și broșat, editura Andreiana, 2007, în format cartonat sau editura Dacia, 2002 și 2004, în format broșat.
Mircea Păcurariu s-a născut la data de 30 iulie 1932, în satul Ruși, din comuna hunedoreană Bretea, fiind un însemnat istoric, profesor universitar și preot român, cel care realizează de-a lungul timpului, un amplu proiect academic despre istoria Bisericii Ortodoxe Române, proiect care l-au ridicat la rangul de specialist în ceea ce privește doctrina ortodoxă, pe plaiul românesc.
Mircea crește în localitatea natală, într-o familie de preoți, fiind atras de mic de viața monahală, acesta continuându-și studiile în Deva, în cadrul “Liceului Decebal”, cursuri finalizate în anul 1951.
Mai târziu, intră la “Facultatea de Istorie” din cadrul “Universității din Cluj”, însă nu termină cursurile, mergând spre studiile teologice, pe care le finalizează în cadrul “Institutului Teologic Universitar” din Sibiu.
Din anul 1956, acesta aprofundează studiile teologice în cadrul “Institutului Teologic” din București, obținând în anul 1968, titlul de doctor, după ce susține lucrarea de doctorat cu numele “Legăturile Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI-XVIII”.
Printre cele mai de seamă titluri publicate de marele teolog, putem aminti de “Începuturile Mitropoliei Transilvaniei”, 1980, “Istoria Bisericii românești din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș până în 1918”, 1992 sau “Dicționarul Teologilor Români”, 1996 și 2002.
Lucrarea teologică “Istoria Bisericii Ortodoxe Române” de Mircea Păcurariu reprezintă un document incontestabil pentru ceea ce înseamnă și va însemna pe viitor, clerul pe teritoriul românesc, astfel că tot acest proiect amplu realizat de autor, a ajuns să fie unul dintre cele mai de seamă proiecte ce intră în sfera religioasă din România.
Lucrarea prezintă mai multe subcapitole ce scot la lumină perioade istorice în evoluția Bisericii Ortodoxe Române, astfel că, primele izvoare sunt cele din secolele II-VI, atunci când creștinismul românesc își trăgea seva din originea apostolică, asta pentru că marile învățăminte din biblie, au fost prezentate de către apostoli, cei care au preluat învățămintele lui Iisus Hristos.
Toată această perioadă istorică, se întinde până la retragerea aureliană, continuând cu un alt subcapitol, din secolele al VII până în secolul al XIV-lea, atunci când viața bisericească este organizată în mitropolii.
Subcapitolul în care intră secolele XIV și XVIII, face referire la organizarea canonică a Bisericii, dar și a vieții monahale și artistice din aceste lăcașe de cult, din toate teritoriile istorice distincte acelei perioade.
Perioada cuprinsă între anii 1821 și 1918, pune accent pe independența Bisericii și pe întregirea națională, Biserica începând de pe atunci să prindă un statut autocefal, ceea ce se regăsește și astăzi.
Pe lângă toate aceste perioade de dezvoltare în cadrul Bisericii Ortodoxe, autorul realizează și o vastă prezentare fotografică a lăcașelor de cult dar și a ierarhilor sau a episcopilor din acea perioadă, lucrarea căpătând un aspect complex și demn de o lucrare referențială pentru secolul al XX-lea.


sus