Mihail Vulcanescu, inspector financiar, si Maria sunt parintii lui Mircea Vulcanescu. Acesta s-a nascut in Bucuresti si a urmat cursurile scolii primare la liceul Matei Basarab din Bucuresti, scoala generala in Iasi si Bucuresti, iar liceul la Galati si Bucuresti - mutarile au fost cauzate de refugiul in Moldova din Primul Razboi Mondial. In 1921 a sustinut bacalaureatul; pana in acel moment fusese si cercetas de la 12 ani cin Iasi si Bucuresti, telefonist la Spitalul Epitropiei din Iasi, a luat lectii de rusa, germana si franceza, a studiat istoria filosofiei, a facut traduceri, a scris poeme, mici dramatizari, schite. Se inscrie si la Facultatea de Litere si Filosofie si la Facultatea de Drept din Bucuresti. Isi ia licenta in Drept si Filosofie, lucrarea sa avand tema Individ si societate in sociologia contemporana, indrumator fiindu-i Dimitrie Gusti. A participat la campaniile Scolii sociologice a lui Dimitrie Gusti si i-a devenit asistent la catedra. In anii studentiei fondeaza si conduce Asociatia Studentilor Crestini Romani.

In 1925, Mircea Vulcanescu a plecat la Paris pentru a-si lua doctoratul in Stinte economice si politice. In Paris se intretine lucrand pentru societatea de asigurari L'Abeille. Intra in cercurile ortodoxe si este secretar al Federatiei franceze a Asociatiei Crestine Studentesti pentru studentii straini. In Romania, odata intors, scrie articole pe teme religioase, de economie politica, eseuri filosofice, colaborand la revista Cuvantul pana in 1933. Devine profesor de Eeconomie politica si stiinte juridice, continua sa participe la studii monografice cu Dimitrie Gusti, participa la emisiunile Universitatii radio si tine conferinte in diverse locuri, inclusiv la Asociatia de Arte, Litere si Filosofie Criterion, cu intentia de a prezenta curentele ideologice contemporane. Concomitent, lucreaza ca referent in Ministerul de Finante in 1929, din 1935 fiind director al Vamilor Statului, de unde a fost demis pentru ca descoperise o retea de contrabanda cu tigari si alcool a unui fost ministru al Comunicatiilor. Din 1937 pana in 1940 este director al Datoriei Publice in Ministerul de Finante, ulterior conducand Casa Autonoma de Finantare si Amortizare si Casa Autonoma a Fondului Apararii Nationale. Mircea Vulcanescu carti. A fost unul dintre cei 277 de cetateni bucuresteni care au votat impotriva noii constitutii a lui Carol al II-lea, protesteaza impotriva rapirii Ardealului de nord-vest. Dupa demiterea guvernului lui Antonescu, Mircea Vulcanescu redevine director la Datoria Publica. Reuseste sa obtina intre 1941 si 1944 recuperarea unor datorii de 8 vagoane de aur de la germani - pe care sovieticii le-au confiscat in 1944, dupa ocuparea Romaniei - si inzestrarea cu echipament militar nou pentru Armata a IV-a.  Deja era citat de Tribunalul Poporului, instaurandu-se regimul comunist, pentru a fi judecat drept criminal de razboi. Este lasat, insa, in functie, pana in 1946, pentru a lucra in vederea incheierii tratatului de pace de la Paris.

La 9 octombrie este condamnat la 8 ani de temnita grea si confiscarea averii. Este intemnitat la Aiud, transferat de mai multe ori la Jilava pentru diverse anchete. Se imbolnaveste de tuberculoza, ajunge intr-o stare fizica grava. I se refuza transferul la spital, moare din cauza relelor tratamente pe 29 octombrie 1952, diagnosticul din actele intocmite de Securitate fiind "miocardita pleurezie dubla TBC". In inchisoare este vazut ca un adevarat dascal si un om de mare cultura, extrem de dedicat celorlalti, pana la jertfe greu de imaginat.

Cartile lui Mircea Vulcanescu au un impact adanc din perspectiva filosofica si, mai ales, religioasa; sunt de remarcat si lucrarile cu tema economica, juridica si istorica. Dintre cele mai cunoscute mentionam: Dimensiunea romaneasca a existentei, Logos si eros. Crestinul in lumea moderna, Posibilitatile filosofiei crestine, Chestionar mitologic sau Dimitrie Gusti si scoala sociologica de la Bucuresti.