Mircea Vulcanescu - Dimensiunea romaneasca a existentei

Mircea Vulcanescu este un nume renumit în literatura română, dar și un reprezentant de seamă în literatura universală. Strâns legat de patria sa, politician de dreapta, cu puternice idei antisemite, avea să devină o figură importantă în epocă. În 1946, avea să fie condamnat pentru crime de război pe vremea lui Ion Antonescu, din guvernul căruia a făcut parte. Totuși, nu puține au fost lucrările cu care se poate mândri Vulcanescu. În imaginarul colectiv însă, el rămâne pretutindeni un ins violent, care ia parte la diverse manifestații și care instigă la ură și violență.

Manuscrisele sale însă, sunt un cumul de informații din mai multe domenii, adunate cumva în paginile atât de celebre în epocă. Patriot, mândru  să facă parte din neamul romanesc, cu idei revoluționare, subiective sj susținând mișcările de epurare a evreilor, țiganilor și altor minorități, Vulcanescu atrage simpatia celor care gândesc în asentimentul său. Îl interesează puternic mișcările legionarilor și le susține cu îndârjire. În paralel, colaborează cu câteva publicații renumite, precum “Gândirea”. Își publică aici o serie de articole despre înfăptuirea neamului și despre idea sa de libertate. Participarea sa activă la manifestații și tot felul de îndemnuri lansate publicului larg, îl vor propulsa în rândul viitorilor politicieni de succes ai epocii. Cumva, devine un reper pentru vremea sa.

În 1943, apare lucrarea prezentă, iar celebritatea lui Vulcanescu sporește, însă apar și criticile. Cartea este o lucrare întru totul patriotică, plină de nuanțe populistă și puțin exagerată în limbaj. Limbajul folosit nu este simplu, iar metaforele pe care dorește scriitorul să le facă cunoscute sunt inflacarate și pline de emoție. Este, ce-i drept, o scriere plină de trimiteri către sfera spirituală, către popoarele trecute și către nebunia unui veac care ne-a lăsat amintiri dureroase.

Vulcănescu ne vorbește despre recunoașterea identității naționale, despre patriotism, despre inima românilor și chiar despre încrederea în Dumnezeu. De fapt, manuscrisul este unul plin de concluzii personale, subiective, vanitoase despre neam și națiune, despre identitatea unui popor care, de prea multă vreme, luptă cu foamea, frica și sărăcia.

Agale, în călătoria inițiată de scriitor, cunoaștem mai multe particularități ale românilor și aprofundăm legăturile cu alte popoare. Ideile politice și sociale ale autorului, viziunea sa despre unitate și accesele de violență sunt elemente care se simt în manuscris și au rolul de a surprinde cititorul, care e obișnuit cu o altfel de relatare istorică.

Lucrarea va fi bine primită pe piață, apreciată și criticată deopotrivă. Ulterior, va fi tradusă in mai multe limbi de circulație internațională și distribuită masiv. Clasa politică a vremii se arată mândră de realizările reprezentantului lor, însă de aici până la condamnarea acestuia pentru nerespectarea normelor trasate de partid, e numai un pas. Cartea prezentă este disponibilă pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Eikon (2009), Editura Fundației Culturale Române (1991).