Mircea Vulcanescu - Ultimul cuvant

Mircea Vulcănescu, filosof, publicist, filolog și politician român, se naște la data de 3 martie 1904 în București și moare la doar 48 de ani, pe 28 octombrie. El începe să scrie poezii și eseuri încă din adolescență. Învață la liceul “Matei Basarab” din București vreme de doi ani, pentru ca mai apoi să își continue studiile liceale la Iași, din cauza ocupației germane. După momentul Marii Uniri din 1 decembrie 1918, Vulcănescu, la doar 15 ani, făcea parte din grupurile de persoane ce țineau discursuri în Piața Universității prin care își manifesta bucuria de a fi trăit înfăptuirea unirii. După terminarea liceului își ia licența în domeniul Sociologiei sub îndrumarea profesorului Dimitrie Gusti în cadrul Facultății de Filosofie și Litere din București, precum și în Drept. Student fiind se numără printre liderii Asociației Studenților Creștini Români și publică mai multe articole în Buletinul ASCR. Pleacă în anul 1925 la Paris pentru face studii de specialitate în Științe economice și politice. Aici el participă la întâlnirile Federației franceze a Asociațiilor Creștine Studențești, la Cercul de studii religioase al studențimii române unde și susține conferințe religioase. Se întoarce în țară și începe să publice articole religioase, politice, eseuri filosofice și colaborează cu diverse publicații: “Cuvântul”, “Realitatea ilustrată”, “Ideea creștină”, “Dacia” etc. Începând cu 1929 ocupă diverse funcții politice în cadrul Ministerului de Finanțe, apoi este director al Vămilor Statului, președintele Casei Autonome a Fondului Apărării Naționale. În 1941 este publicat în revista Dacia articolul “ Gânduri pentru jalea și nădejdea ceasului de acum. Cuvinte pentru fratele lăsat de-o parte”, un protest împotriva furtului Ardealului de Nord Vest. După aceste evenimente, Mircea Vulcănescu ocupă funcția de subsecretar de stat în Ministerul de Finanțe în cadrul guvernului mareșalului Antonescu. În anul 1947 este condamnat la 8 ani de închisoare grea pentru crime de război și îi este confiscată întreaga avere. El face recurs și, în apărarea sa, va susține un discurs în care încearcă să își demonstreze nevinovăția și demontează rând pe rând fiecare acuzație care i-a fost adusă. Curtea de Apel din București îi respinge acest recurs și este condamnat definitiv la închisoare. Acolo el se va îmbolnăvi din cauza condițiilor grele la care este supus, îi este refuzat ajutorul de specialitate și la doar 48 de ani va muri, bolnav fiind de TBC.

În anul 1983, Virgil Ierunca va publica pentru prima dată lucrarea “Ultimul cuvânt” în revista “Ethos” la Paris, care reprezintă discursul pe care Mircea Vulcănescu l-a susținut în apărarea sa în fața Curții de Apel, București. Este publicată apoi în țara noastră în anul 1990 de revista “Orizont” și apoi de către editura Humanitas în anul 1992. Editura Crater publică și ea acest roman mai târziu, în anul 2000. În cele aproximativ 200 de pagini găsim pledoariile lui Vulcănescu, adevărate lecții de curaj și de iubire pentru țară. Găsești cele două ediții ale operei pe site-ul anticariatului nostru, Printre Cărți. Intră acum pentru a achiziționa cartea dorită și dacă aceasta nu este disponibilă momentan, adaug-o în wishlist pentru a fi notificat atunci când revine în stocul nostru.