Miron Radu Paraschivescu - Cantece tiganesti

Miron Radu Paraschivescu se naște pe 2 octombrie 1911 în localitatea teleormăneană Zimnicea, unde va urma doar școala primară. Liceul îl face la Ploiești apoi se mută la București pentru a urma Filologia la Universitate. Aventura în lumea literară începe încă de la vârsta de 15 ani când a început să publice în revista locală "Povestea vorbii". Toate cuvintele vesele erau scrise sub pseudonimul de Emil Soare, iar cele triste sub numele de Radu Nour. Din 1933 devine membru al Partidului Comunist și cu această ocazie are să scrie în publicații precum Era nouă sau Cuvântul liber, apoi sub pseudonimul de Paul Scorțeanu la Facla. După cel de Al Doilea Război Mondial primește funcția de redactor la Revista literară și la doi ani distanță la Almanahul orașului Cluj, pasiunea lui fiind să descopere noi talente ce merită a fi șlefuite. Cine voia să ajungă artist sau scriitor trecea mai întâi pe la el și asta s-a întâmplat până în anii '60. Întotdeauna oferea încredere oamenilor chiar dacă trupul lui deloc masculin nu semnala asta, conta mintea ageră gata întotdeauna să susțină junimea. Volumul de debut s-a numit Cântece țigănești, o colecție de poezii la care nimeni nu se aștepta. Aceasta a apărut la editura Adeverul, ediție ce a fost urmată de Editura pentru Literatură și Artă în 1952 sau Tineretului în 1968. El a considerat volumul unul modest în comparație cu ce citise până atunci, dar ceea ce nu avea să știe era faptul că va ajunge un volum de referință în cultura română. Ascundea înăuntrul lui o răscoală împotriva fascismului și normelor sociale. De la agonie la extaz și de la iubire la urā, Paraschivescu a reușit să portretizeze viața așa cum era atunci. Cântecele de jale nu lipsesc nici ele, și nici romanțele erotice pe care bărbații le recitau femeilor sub clar de lună. Descrierile așa ziselor personaje sunt alese cu grijă și adesea pline de metafore sau comparații covârșitoare, un exemplu ar fi versul "Nici crinul, pe ochii mei/ N-are pielea ca a ei". Personajele lui trăiesc în propria lume, una colorată și plină de basm ce are ca scop principal iubirea.

Datorită temperamentului său iute și dificil, autorul a fost internat de mai multe ori la secția de psihiatrie însă asta nu l-a oprit din a se căsători de cinci ori. Pe lângă sutele de versuri și câteva nuvele, el a fost și traducător mai ales din limbile rusă și franceză și acest lucru a avut un impact enorm în cariera sa.