Maestrul satirii comice, Moliere (Jean Baptiste Poquelin) a luat naștere pe 15 ianuarie 1622 și a murit la 51 de ani, pe 17 februarie 1673.
Fiind fiul tapițerului regelui, acesta a avut o copilărie exigentă făcând doar școli de prestigiu și bineînțeles, absolvindu-le cu note foarte mari. La 21 de înființează compania teatrală ”L’illustre theatre” care falimentează după doar un an. Dupa această tragedie, a călătorit timp de 14 ani, luându-și numele de ”Moliere” de la denumirea unui mic sat francez.
A jucat la Louvre, unde a fost foarte admirat, acest capitol al vieții dându-i încrederea de a se alia cu o asociație italiană ce juca comedia dell’arte.
Faimosul scriitor a avut un sfârșit demn de aplauze: a murit pe scenă în timp ce juca propria piesă ”Bolnavul închipuit”.
Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără: ”Mizantropul” (1667), ”Doctor fără voie” (1668), ”Avarul” (1669).
”Avarul” este o comedie satirică ce a avut premiera pe 9 septembrie 1668 la teatrul Palais-Royal din Franța. În țara noastră a apărut după aproape 300 de ani la Editura pentru Literatura (1962), Editura pentru Literatură Universală (1969) și în 2009 la editura Adevărul Holding, în colecția ”Adevărul 100 de opere esențiale”.
Ideea piesei este simplă: un bărbat zgârcit își ascunde comoara și îl obsedează gândul că ar putea-o pierde. Valere se preface că este slujitor pentru a fi mai aproape de Eliza, fata de care este îndrăgostit. Pentru ca tatăl fetei, avarul, să aibă încredere în el, Valere îl laudă și îl aprobă în toate deciziile pe care le ia. Băiatul cade pradă multor lovituri ale familiei din cauza faptului că nici un membru nu este de acord cu căsătoria celor doi. Pe alt plan, fratele Elizei , Cleante, este și el îndrăgostit și știind comportamentul tatălui său, își ajută sora. Încearcă să facă rost de bani de la cămătari pentru a-i face acesteia o nuntă pe ascuns, însă cum nu totul nu este ceea ce pare a fi, cămătarul s- a dovedit a fi tatăl lor. Toate acestea au loc sub o dramă comică în 5 acte, care îți dă senzația că ești chiar tu implicat în conflictul lor.
Piesa de teatru a fost ecranizată de foarte multe ori, cel mai cunoscut film fiind în regia lui Jean Girault în 1980. La noi în țară piesa a fost jucată la teatrul Nottara și Teatrul Național din București avându-i în rolurile principale pe Tudorel Filimon și Eugen Cristea. La radio a fost transpusă sub regia lui Paul Stratilat în 1957.
Criticii de ieri și de azi au socotit piesa ca fiind o comoară prețioasă, considerându-l pe Moliere un maestru al tipologiilor și al comicului de situție. Generearea conflictului în piesele sale întotdeauna are loc după ce relația cu personajele devine familială, iar rezolvarea acestora dă situației un iz comic inconfundabil. Nu totul însă a fost roz pentru acesta din cauza faptului că ironiza în mai multe piese clasa de vârf franceză, acesta nu a fost deloc apreciat la început dar cu timpul, cum vremurile se schimbă dar năravul ba, a avut un impact cultural de neimaginat.