Despre N. Cartojan
Istoric literar, autor, pedagog si publicist roman. S-a nascut la 4 dec. 1883, in comuna Calugareni-Uzunu din judetul Giurgiu. FIul lui Anghel Cartojan si al Mariei, a absolvit liceul SF. Sava, unde a fost bursier (1902). Odata ce l-a cunoscut pe profesorul Ion Bianu, care preda in ciclu secundar, a avut oportunitatea de a-si cunoaste calea in cariera.
S-a inscris la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti, unde i-a avut profesori pe Titu Maiorescu, Nicolae Iorga si Ion Bianu, ajuns intre timp profesor universitar. Acesta din urma il va angaja dupa absolvirea facultatii la sectia de manuscrise a Bibliotecii Academiei Romane, unde a lucrat o vreme (1906-1912), functionand in acelasi timp ca profesor secundar.
Dupa ce a urmat cursuri de specializare la Berlin (1912-1914), a luat doctoratul cu teza intitulata “Alexandria” in literatura romaneasca (1920) si a fost numit asistent la catedra lui Ioan Bianu (1921); conferentiar (1923) si profesor titular al catedrei de istoria literaturii romane vechi (1930). Din anul 1941 a devenit membru al Academiei Romane (1941).
In anul 1942, in calitate de membru al Comisiei Internationale de Istorie Literara Moderna din Paris, a colaborat cu Philippe Edouard Leon Van Tieghem la Repertoire chronologique des literatures modernes; doctor honoris causa al Universitatii din Padova. Intre 1940-1945 apareau primele trei din cele patru volume proiectate ale Istoriei literaturii romane vechi.
Munca sa de cercetare cuprinde aproape intreaga istorie a literaturii romane; mai exact, doar literatura secolului nostru a intrat in sfera cercetarii sale in chip indirect, prin raportarile facute incidental la vechi teme si subiecte care reapar in operele scriitorilor moderni. Cea mai cunoscuta lucrare a sa a fost scoasa sub tipare intre anii 1929-1938.
Opera: Alexandria” in literatura romaneasca (1920); „Alexandria” in literatura romaneasca. Noi contributii (1922); Legendele Troadei in literatura veche romaneasca (1925); Breve storia della letteratura romena (1926); „Fiore di virtu” in literatura romaneasca (1928); Cartile populare in literatura romaneasca vol. I: Epoca influenTei sud-slave, vol. II: Epoca influentei grecesti (1929-1938; ediTia II, 1974); Istoria literaturii romane vechi, I-III (1940-1945; ediTia II, 1980); Mihail Kogalniceanu. Activitatea literara (1942); Discursul de receptie (postum; neterminat, publicat de Gheorghe Mihaila in anul 1984).