N. Cartojan - Cartile populare in literatura romaneasca

Nicolae Cartojan, biograf, eseist și om de litere, celebru cercetător și critic literar, avea să câștige faima mondială cu o serie de scrieri și lucrări extraordinare. Membru de seamă al Academiei Române și colaborator al unor gazete importante din țara noastră și, mai apoi, din străinătate.

După o copilărie agitată, pleacă la București și ia mai multe cursuri de litere, limbi străine și istorie. Este atras cu precădere de latura istorică și reușește să își adune ideile pentru primul său tratat, care va avea un succes nesperat de mare. Pleacă la Berlin, într-o călătorie scurtă, dar se decide să rămână pentru mai multă vreme și își găsește multiple surse de inspirație.

Este atras cu precădere de literatura veche și consideră că aceasta este în strânsă legătură cu literatura nouă, construită cu greu și lipsită de idei. În concepția scriitorului, literatura este baza tuturor cercetărilor, este cea care formează individul și cea care creează anumite stereotipuri de gândire.

Lucrarea de față este una dintre cele mai căutate ale autorului și va fi intens mediatizată la nivel național și european. Cumva, cartea este o căutare personală, o epopee și un elogiu adus literaturii noastre populare și importanței acesteia în dezvoltarea culturii și identității naționale. Este, ce-i drept, o analiză subiectivă a autorului, dar una extrem de apreciată. Cartojan aduce în atenția noastră opere din literatura populară, scrieri uitate și care au contribuit la fundamentul culturii noastre naționale. Suntem surprinși de această abordare nouă, iubim maniera narativă a autorului și facem tot posibilul să înțelegem trimiterile sale către toate scrierile celebre de-a lungul timpului. Astfel, ajungem la Ispirescu, la Creangă sau la Arghezi și îi analizăm cu atenție. Autorul exploatează frumos poveștile clasice populare și creatorii acestora, iar concluziile sale ajung numaidecât la public.

Ideile românului despre literature veche și despre contribuția acesteia la formarea identității naționale vor fi preluate pe scară largă de către mai mulți filosofi și folosite drept sursă de inspirație pentru crearea de noi și noi manuscrise. Totuși, revenind la autorul nostrum, acesta reușește, desi este subiectiv, să aducă în fața noastră aspect pe care nu le-am cercetat anterior. Despe oralitate și lirism ne vorbește cu pasiune în primele capitole, pentru ca mai apoi să ne trimită spre metafore și alte alegorii celebre în basmele noastre populare. 

Ce-i drept, desi ne sunt cunoscuți scriitorii basmelor populare, niciodată până la lucrarea lui Cartojan nu ne-am fi gândit să-i studiem în așa manieră și să le punem ideile sub lupă. Treptat, cartea devine o înșiruire de idei și nuanțe despre cultură, oralitate și lirism în basmele și lecturile populare, iar cititorul aproape că se simte ca la o lecție de limba română din perioada gimnaziului.

Trecerile în revistă pe care le face scriitorul sunt, într-adevăr, originale și interesante, dar, pe alocuri, pot cădea drept plictisitoare pentru aceia care nu sunt obișnuiți cu astfel de tratate. 

Cartea va fi tradusă în câteva limbi de circulație internațională și chiar distribuită în afara țării. Astfel, celebritatea lui Cartojan sporește. Pe site-ul nostru, lucrarea poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Editura Fundației pentru Literatură și Artă (1938), Enciclopedia Română (1974).