N. D. Cocea - Fecior de sluga

Nicolae Dumitru Cocea poate fi prezentat în mai multe feluri: controversat jurnalist și om politic, critic și scriitor român, fondator al unor mărețe ziare și reviste vechi, important scriitor oficial al partidului comunist. S-a născut în 1880 la Bârlad și a decedat în 1949 la Sighișoara, provenind dintr-o familie de boieri moldoveni. Viața sa a fost împărțită între scena politică, unde a activat ca și comunist, multe scandaluri și pasiunea pentru scris. Mare parte din romanele sale aparțin de literatura erotică, acestea alimentând în timpul vieții sale o serie de scandaluri care aveau să-l ducă în arest. Este considerat a fi cel care a încurajat și care a pus bazele literaturii moderniste a celor vremuri.

Cea mai mare contribuție în ceea ce privește scrisul a avut-o la înființarea revistelor Facla și Rampa, dar și atunci când i s-a alăturat lui Arghezi în tipărirea periodicei Viața Socială. Două dintre cele mai controversate scrieri ale sale : “Vinul de viață lungă“ și “Fecior de slugă“ au scos la iveală natura sa instigatoare, fiind considerate de critici total nepotrivite. A mai scris de-a lungul vieții o serie de satire și poezii, majoritatea păstrându-și tenta profund erotică, cea care de altfel l-a consacrat pe renumitul Cocea.

Romanul “Fecior de slugă“ a apărut în anul 1932 la editura Cultura Națională. Este notat a fi primul roman politic al lui Cocea, în care scriitorul încearcă demascarea clasei burgheze. Romanul este unul social, cu trimiteri către stânga socialistă interbelică. Prin intermediul personajului principal al cărții, Tănase Bojogeanu, sunt scoase la iveală inegalitățile sociale din acele timpuri. Tănase este de fapt “fiul slujitorului“, acesta ducându-și zilele pe lângă casa colonelului Hornog. Băiatul își dă seama că pentru a reuși în viață trebuie să meargă la școală, fapt care îi impresionează pe umilii săi părinți, cât și pe colonel. Cel din urmă îl încurajează să învețe și îi promite că dacă va fi silitor, îl va face jandarm. La școală concurează cu Nelu Azan, un băiat aparținând aristocrației și reușește să îl depășească în multe aspecte. Între cei doi apare un paradox: Nelu este condus de idealurile sale către comunism, în timp ce Tănase devine un funcționar corupt și se ridică la rangul de comisar al regelui. Conflictul dintre ei ia proporții atunci când Bojogeanu decide să vândă o fată comunistă.

Pe parcursul scrierii, Cocea introduce descrieri marcante ale adversarilor politici și ale aliaților săi. Se conturează ideea centrală a textului cum că Bojogeanu reprezintă de fapt burghezia care reușește să suprime boierimea veche, idee care devine convențională și irelevantă.

Romanul nu a avut o primire tocmai călduroasă din partea criticilor. George Călinescu și-a exprimat nemulțumirea față de stilul vulgar, brutal și pătrunzător, plin de aluzii sexuale, pe care Cocea l-a folosit în scrierea romanului. Pastia spunea despre carte că a fost scrisă cu un indiscutabil talent, în ciuda redării a ceea ce este indecent. Romanul a fost și apreciat, considerat ancorat în realitate și creionând parvenirea timpurilor de mult apuse. Dacă nu ar fi fost prezente scenele obscene, descrierile colorate ale petrecerilor și ideea că plebea își are originea în ticăloșie, cu siguranță romanul ar fi putut concura cu articolele și satirele lui Nicolae Cocea.

Puteți descoperi romanul pe rafturile anticariatului nostru în mai multe ediții, printre care: Minerva (1988), Remus Cioflec (1932), Cultura Națională (1932), Minerva (1970).