N. V. Gogol - Mantaua

Nikolai Vasilievici Gogol, născut la 1 aprilie 1809, în Sorochyntsi, a fost un cunoscut romancier rus de origine ucraineană. Familia sa făcea parte din rândurile inferioare ale nobilimii, mama sa - de origine poloneza și tatăl său - un cazac ucrainean, care scria poezie și dramă în ucraineană. În familie se vorbea atât ucraineană, cât și rusă, Gogol alegând mai târziu să urmeze o carieră literară în rusă, mai degrabă decât în ucraineană. După ce a părăsit școala în anul 1828, s-a mutat la Sankt Petersburg cu mari ambiții de a deveni un scriitor celebru. Avea cu el un lung poem romantic al vieții rurale germane, numit "Hans Kuchelgarten", pe care îl publicase pe cheluiala sa, trimițând copii la principalele reviste literare.

Cartea "Mantaua" începe cu descrierea unui bărbat care lucrează într-un anumit departament al serviciului public din Sankt Petersburg. Acest bărbat se numește Akaki Akakievici, și îndeplinește rolul de "consilier titular" la departamentul fără nume, adică este un funcționar care îndeplinește sarcini ușoare. Akaki Akakievici transcrie cu atenție documentele oficiale lăsate pe biroul său de orice ajutor al șefului de birou. Este tratat cu puțin respect de colegii săi mai tineri, aceștia râd de el, îl ironizează, povestind în fața lui diverse istorii hazlii despre el. Despre proprietara sa, o bătrâna de șaptezeci de ani, spuneau că l-ar lua adesea la bătaie, întrebându-l când vor face nunta; alteori se amuzau pe seama lui presărându-i pe cap hârtiuțe mărunțite, spunându-i că sunt fulgi de zăpadă. Deși era sâcâit din toate părțile, el nu scotea niciun cuvânt în fața acestor tachinări, de parcă ele nici nu ar exista, nimic nu-l putea influența în vreun fel când lucra. Când glumele deveneau de nesuportat, adică atunci când colegii sâi îi zgâlțâiau mâna, împiedicându-l să-și facă treaba, el le spune scurt și la obiect: "Lăsați-mă în pace, de ce mă jigniți?".

Akaki Akakievici trăiește pentru munca sa, îi place să transcrie documente toată ziua, uneori chiar și noaptea, lucrând deseori și de acasă. Deși este foarte entuziasmat de tot ceea ce face, nu câstigă mulți bani la locul său de muncă. "Nu se ştie dacă mai poate fi găsit un astfel de om, atât de dedicat profesiei sale. Era insuficient să spui despre el că îşi făcea serviciul cu sârguinţă, pentru că, de fapt, el îşi făcea datoria cu o pasiune nemaiîntâlnită. Acolo, în această activitate de transcriere, el întâlnea o lume plăcută şi pitorească. Faţa lui exprima satisfacţie; îşi avea literele sale favorite, pe care, când ajungea să le scrie, se emoţiona la fel ca un copil şi râdea în sinea sa; le făcea cu ochiul, se ajuta şi cu buzele, astfel încât, privindu-l în vreme ce lucra, puteai să citeşti pe faţa lui litera pe care pana din mâna sa o scria pe hârtie."

Atât de absorbit de tot ce înseamnă munca sa, Akaki nu se gândea niciodată la hainele sale. Tunica sa ajunsese să aibă o nuanță de brun-roșcat, de la verde. Gulerul era îngust, lăsat în jos, lăsând impresia că gâtul lui are o lungime ieșită din comun, deși nu era așa lung. Akakievici avea un aspect ponosit, mânca singur acasă, cu greu gustând mâncarea înainte de a o înghiți. Se duce direct în pat în loc să se vadă cu prietenii sau să bea un ceai ca restul locuitorilor din Sankt Petersburg.

Cartea "Mantaua" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două exemplare, și anume: Polirom (2007), Adevarul Holding (2010), Editura pentru Literatura (1962), Polirom (2007), Polirom (2012) și Art (2007).