Nae Ionescu - Curs de metafizica

Nae Ionescu este unul dintre cei mai apreciați autori pe care îi are țara noastră. Scrie cu patos scenarii de film, piese de teatru și fel și fel de alte scrieri, care îi vor aduce faima europeană. Treptat, este atras de lumea teatrului și va colabora cu teatrele din țară, aducându-și scrierile pe scenă. Colaborează cu multiple gazete și publicații, iar inspirația sa pare de neclintit. În mod straniu, este atras de misticism, de ocultism chiar și de fel și fel de secte stranii, care au luat naștere în perioada Evului Mediu timpuriu, Va fi comparat adesea cu Eliade, dar nu urmează traiectoria acestuia și nu dorește musai să descopere o certă civilizație. Ionescu este mai mult decât un simplu scriitor, este un gânditor și, poate, dacă ar fi trăit în vremea tragicilor greci, le s-ar fi alăturat. Fiecare scriere a sa pare lucrată minuțios, pare mai degrabă o cercetare curată, plină de surprize, care ne poartă departe și ne arată cum este lumea în realitate.

Călătorește mult și își ia surse de inspirație de pretutindeni, iar numele său este adesea menționat în gazetele culturale europene. Viețuiește o vreme la Paris, unde pare să lege prietenii cu cei mai de seamă oameni din literatura Franței. Dar revine în România, scrie jurnale și piese de teatru, ba chiar colaborează cu Junimea și predă literatură la catedra Universității din București. Ionescu este el însuți un personaj, asemenea unui sfinx, care asimilează cunoștințe de pretutindeni. Este apreciat și hulit deopotrivă pentru părerile sale dificile și realiste, poate uneori prea crude. Are curajul să ia poziții drastice vizavi de credință sau politică și chiar își expune public unele nemulțumiri. O vreme, intră într-un con de umbră, dar revine în forță și este apreciat pentru ideile și valorile pe care le susține.

Lucrarea de față este una diferită de cele cu care ne-a obișnuit, dar este una extrem de apreciată în mediul academic cu precădere. Asemenea tragicilor greci despre care aminteam anterior, Ionescu își adresează niște întrebări, care poate l-au chinuit prea multă vreme și le caută răspuns în acest manuscris. El ne vorbește despre relațiile interumane, despre modul în care ne raportăm a alți indivizi, despre sentimente, fie ele pozitive sau nu, despre alegorii, despre prezent și trecut, despre viață și moarte, despre om și animal. Cartea are o încărcătură emoțională imensă și nu este destinată tuturor, e drept. Va fi intens studiată de critici și intelectuali, iar autorul are cumva o plasă de siguranță în fața criticilor care îi vor fi lansate. Ei bine, Ionescu are curaj să vorbească despre viață și să-și spună franc părerea despre chestiuni sensibile la acea vreme.

Scrierea este documentată cu precizie, iar la baza ei stau cercetări lungi pe care autorul le-a întreprins de-a lungul anilor. Astăzi, cartea se studiază în centrele educaționale de profil și este tradusă în mai multe limbi străine. La noi pe site, poate fi găsită în mai multe ediții: Meridiane (1999), Univers (1997), Editura Tehnică (1999).