Despre Natsume Soseki
Natsume Soseki, nascut sub numele Natsume Kinnosuke, in Edo (in prezent Tokyo), un romancier japonez remarcabil din perioada Meiji si primul care descrie cu strictete situatia intelectualului japonez modern instrainat.
Cand s-a nascut, avea deja cinci frati. Avand cinci copii si un copil mic, a creat nesiguranta in familie si a fost intr-un fel o rusine pentru familia Natsume. Parintii sai nu au vrut sa creasca un copil nedorit si, la varsta de doi ani, Soseki a fost dat in grija unui cuplu fara copii format de Shiobara Shonosuke si sotia sa, Yasu. Sapte ani mai tarziu, Soseki a fost trimis inapoi la parintii sai. Mama lui a murit cand avea paisprezece ani. Mai tarziu, in cartile sale, Soseki a abordat frecvent tema relatiei dintre parinti si copiii lor.
El a studiat engleza la Tokyo Imperial University. In calitate de student a fost extrem de scrupulos si constiincios. In aceasta perioada a suferit prima sa criza nervoasa. In anul 1893, dupa absolvire, a lucrat ca profesor la Tokyo Normal College si la o scoala gimnaziala din Matsuyama. In 1896 s-a casatorit cu Kyoko Nakane, fiica unui inalt functionar public, si s-a stabilit la Kumamoto.
In anul 1900 Soseki a plecat in Anglia cu o bursa guvernamentala. Si-a petrecut timpul scriind, citind si incepand sa dezvolte o teorie literara in care a incercat sa combine traditia japoneza cu abordarea psihologica occidentala. Dupa intoarcerea in Japonia a devenit profesor la Universitatea Imperiala, succedand scriitorului american Lafcadio Hearn (1850-1904). Soseki a tinut prelegeri despre teoria literara si literatura engleza
Prima sa lucrare majora a fost anecdotica Wagahai wa neko de aru (1905, traducere in romana: Eu, motanul). Povestea, care a aparut pentru prima data in revista literara Hotoguisu (1905-1906), a fost apoi extinsa intr-un roman si a avut un succes urias. In Botchan, Soseki a trecut in revista experientele sale ca profesor.
In 1907 Soseki s-a retras din postul universitar. Apoi a lucrat ca redactor al ziarului Asahi Shimbun. Lucrarile sale timpurii fusesera satirice si pline de umor, dar de la Kofu (1908, The miner) povestile sale au inceput sa aiba tonuri intunecate, iar atasamentul sau fata de perioada premoderna (Edo) a devenit mai evidenta.
Intre 1905 si 1916 Soseki a scris 14 romane. Una dintre temele sale centrale a fost conflictul dintre nevoile individuale si cerintele societatii. Adesea personajele sale sufera de sentimente de vinovatie si de instrainare dupa ce au actionat impotriva dorintelor familiei si valorilor traditionale. La 9 decembrie 1916 Natsume Soseki a murit din cauza unui ulcer gastric. Intr-o scrisoare de-ale sale, romancierul scrisese „moartea sa fie ultima si cea mai mare fericire a omului”.
Opera: Wagahai wa neko de aru (1905, Eu, motanul); Botchan (1905); Shumi no iden (1905, The Heredity of Taste); Kusamakura (1906,Unhuman Tour/ The Three-Cornered World); Nowaki (1907); Bungakuron (1907); Kofu (1908, Minerul); Sorekara (1909, And Then); Mon (1911, The Gate); Kojin (1914, Calatoria); Kokoro (1914); Meian (1916, Light and Darkness).