Neagu Djuvara - Amintiri din pribegie

La 18 august 1916, la București, avea să se nască unul din cei mai înțelepți și originali istorici pe care i-a avut țara noastră, nimeni altul decât Neagu Bunea Djuvara. Rădăcinile sale sunt deosebite, mama sa provenind dintr-o veche familie aristocrată, iar tatăl dintr-un neam important de aromâni.

Diplomat, filozof, jurnalist dar și romancier, a fost o personalitate deosebit de respectată în România, remarcându-se prin erudiția sa fantastică și prin opiniile deosebit de tăioase în ceea ce privește istoria românilor. Și-a definitivat studiile la Sorbona și a devenit preocupat de Mișcarea Legionară. Era de părere că dictatura, mișcarea totalitară și partidul unic sunt dăunătoare, devenind un susținător al democrației vest-europene și a economiilor de piață.

În 1961 pleacă în Africa, unde timp de 23 de ani avea să fie consilier pentru Ministerul Afacerilor Străine. A primit de-a lungul anilor mai multe titluri onorifice, prin care titlul de “Doctor Honoris Causa“ în cadrul Universității din București. Activitatea sa ca istoric a fost una colosală, de multe ori punând la îndoială anumite părți ale istoriei. Opere precum “Între Orient și Occident“ sau “O scurtă istorie a românilor“, au analizat relațiile dintre România și Europa, Djuvara fiind perceput ca un sceptic al multiculturalismului european.

Istoricul a murit la venerabila vârstă de 101 ani, pe data de 25 ianuarie 2018, fiind înmormântat la cimitirul Bellu.

Opera “Amintiri din pribegie“, poate cel mai important volum autobiografic din literatura română, a fost publicată inițial în anul 2002 la Editura Albatros. Cele peste 600 de pagini cuprind perioada vieții lui Djuvara dintre anii 1944-1992, conturând cei 48 de ani pe care acesta i-a petrecut în exil. Volumul de memorii l-a consacrat favorabil pe Djuvara, acesta devenind un fin observator al existenței din exilul românesc.

Aventura autorului începe în anul 1947, atunci când este nevoit să plece la Paris din cauza războiului. Memoriile reprezintă un cumul de impresii colecționate în două continente: Africa și Europa, sosirea în Franța făcându-l pe tânărul Djuvara să înțeleagă cât de importantă este cauza națională. Cele mai sugestive pasaje sunt acelea în care se întâlnește cu conaționalii săi români, printre care apare și Emil Cioran, în perioada aceea neavând nici un mijloc de conviețuire.

Emoțiile sunt portretizate în capitolele în care autorul vorbește despre distanțarea de mama sa (pe care nu o mai văzut-o timp de 24 de ani), problemele țării și dorul imens pe care l-a resimțit în lunga pribegie. Viața lui Djuvara a fost spectaculoasă, dar greu încercată. După exilul de la Paris, a urmat sosirea în 1961 la Niger, care avea să dureze 23 de ani. Contrastele dintre tânărul și independentul continent african și bătrâna Europă, greu încercată de Războiul Rece, l-au izbit puternic pe diplomat. Descrierea continentului african atât de ostil și monografia făcută băștinașilor, precum și atenția la detalii, au făcut din “Amintiri din pribegie“ o scriere sinceră și plină de aventuri.

Volumul i-a impresionat pe critici prin sinceritatea și nonșalanța cu care a fost scris, Djuvara fiind catalogat drept un fin observator al stărilor și al celor din jur, dar și un temerar care a avut curajul să își petreacă mare parte din viață în Africa.

Cartea poate fi găsită pe rafturile anticariatului nostru sub mai multe ediții: Albatros (2002), Humanitas (2011), Humanitas (2012), Humanitas (2007).