Povestea vieții marelui istoric Neagu Djuvara este una pe cât de explozivă, pe atât de plină de peripeții: trecând prin exil și repatriere, de la aristocrație la sărăcie, a fost nevoit să stea timp de 45 de ani în afara țării sale mult iubite. Născut la București în anul 1916 într-o familie de boieri, a trebuit să se refugieze cu familia sa din calea războiului tocmai în Franța.
Important diplomat, cu studii făcute la cele mai impresionante universități din Franța, a trecut sublim de la anonimat la glorie, fiind până la finalul vieții un adevărat simbol al geniului și rezistenței.
În anul 1961 pleacă în Africa, unde timp de 23 de ani avea să fie consilier pentru Ministerul francez al Afacerilor Străine. A avut contribuții importante și în jurnalism, făcând parte din organizația Radioului România Liberă. De-a lungul vieții a fost un anticomunist convins, militând frecvent împotriva dictaturii și a mișcărilor totalitare. A devenit adeptul democrației vest-europene, ajungând simpatizant al Mișcării Legionare.
Cercetările sale privind istoria românilor s-au concentrat în special pe două perioade importante: interbelică și comunistă. Deseori a afirmat că anumite părți din istorie au fost intensificate sau înlăturate, pentru a veni în ajutorul claselor politice. Djuvara a lăsat în urma sa o serie de capodopere literare, care vor dăinui în istorie: “O scurtă istorie ilustrată a românilor“, “Amintiri din pribegie“, “Cum s-a născut poporul român“ și multe altele. A încetat din viață pe 25 ianuarie 2018, la vârsta de 101 ani.
Opera “Ce au fost boierii mari în Țara Românească“ reprezintă o amplă cercetare realizată asupra unei familii cu origini boierești, cuprinzând istoria unor instituții politice românești. A fost inițial publicată în 2010 la Editura Humanitas, acoperind importante goluri ale istoriei românești. Ne este prezentată în detaliu marea boierime a acelor vremuri, care a jucat un rol decisiv în conducerea țării. Istoria principatelor a fost de fapt construită pe istoria boierilor. Până să ia naștere România modernă, marile familii de boieri au trecut prin multe: au suferit, au acumulat averi imense pe care mai apoi le-au pierdut, au avut funcții importante și anumite privilegii politice pe care le-au obținut cu greu.
Cultura lor a fost puternic influențată de străini: pe de o parte slavonii în prima parte a Evului Mediu urmați de greci și turco-fanarioți în secolele XVII și XVIII, iar pe de altă parte influența franceză din secolele XIX și XX. Sunt atent portretizate alianțele de familie, rolul femeilor în transmiterea numelui și necesitatea de păstrare a rangului. Djuvara considera că boierii au fost punctul cheie al modernizării țării noastre, participând la reformă atât ca oameni politici cât și ca revoluționari. Spre finalul secolului XIX, burghezia este cea care preia atribuția guvernării. Astfel neamul Grădiștenilor dispare încet în negură, având loc o serie de evenimente nefericite: sinucideri neașteptate, copii din flori, boli mintale și decese timpurii.
Neagu Djuvara, cel care pare a fi ultimul Grădiștean, ne oferă o lucrare plină de detalii, ilustrații și arbori genealogici. Putem considera cartea ca o istorie a neamului lui Djuvara, devenind o îndeplinire a datoriei pe care istoricul o avea față de familie. Criticii au fost de părere că autorul a devenit prin această scriere un fel de arheolog care a scos la iveală importante detalii privitoare la istoria propriei sale familii. Sunt de apreciat aici remarcabila intuiție și spiritul minuțios cu care ni se desfășoară povestirea.
În anticariatul nostru opera poate fi descoperită sub ediția de la Humanitas (2010), atât cartonată cât și broșată.