Este binecunoscut faptul că foarte puțini istorici și scriitori români se bucură de o prețuire asemănătoare celei de care a avut și încă are parte Neagu Djuvara. Publicul l-a iubit întrucât a știut cum să povestească istoria neamului românesc, ajutându-ne să ne redescoperim rădăcinile.
S-a născut la București în anul 1916, la trei zile după ce țara intrase în Primul Război Mondial. A fost de mic copil foarte ambițios și pasionat de cultură, ajutat fiind și de originile sale intelectuale. Viața sa a fost una zbuciumată, fiind purtat printr-o mulțime de locuri străine. Studiile le-a făcut la prestigioasele universități din Nisa și Sorbona, obținând doctoratul în drept la Paris. Anii petrecuți în Franța l-au făcut să deteste dictatura și mișcările totalitare, astfel că a devenit simpatizant al democrației vest-europene și al economiei de piață libere.
Fiind un anticomunist înrăit, a colaborat cu serviciile secrete, dar a luat parte și la război, unde a fost rănit la mână. Un pas decisiv în viața sa a fost acela când a decis să devină consilier diplomatic în Niger, unde avea să-și petreacă 23 de ani din viață.
Operele sale au vizat în special istoria României. A pus deseori la îndoială cercetările istorice, exprimându-și nemulțumirea față de suprimarea sau accentuarea anumitor capitole din istorie. Pe lângă istorie, a scris și filozofie, literatură și jurnale. Amintim aici o parte din operele care i-au adus succesul: “Între Orient și Occident“, “Cum s-a născut poporul român“, “Amintiri din pribegie“, “O scurtă istorie ilustrată a românilor“.
Djuvara a murit la impresionanta vârstă de 101 ani, în ianuarie 2018.
Opera “Însemnările lui Gheorghe Milescu“, celebra lucrare autobiografică a lui Djuvara, a fost publicată inițial în anul 2004, la editura Humanitas. Romanul a fost mai întâi scris în limba franceză între anii 1958-1959, la Paris. Lucrarea reprezintă povestea generației ce s-a construit în perioada interbelică, generație care a trecut prin multe: un război care avea să lase multe semne, ocupația sovietică, iar spre final exilul. Autorul a fost sfătuit de către Emil Cioran să nu publice imediat opera, întrucât șansele de succes ar fi fost foarte mici. La 45 de ani după acest episod, Djuvara avea să ne încredințeze romanul său.
Opera a fost refuzată de editurile franceze deoarece era construită contrar tendințelor acelor vremuri. Gheorghe Milescu reprezintă alter ego-ul istoricului, apărând în ipostaza de reconstituitor al faptelor personajului. Sunt atent însemnate momentele din copilărie și adolescență, exilul, perioada războiului. Putem considera că opera este un Bildungsroman, trecând de la dragoste, război și exil la moarte.
Lucrarea apare ca un jurnal pe mai multe planuri, reprezentând o istorie trăită, care acum este rememorată. Pe tot parcursul textului este evident sentimentul profund de tristețe, iar singurătatea este cea care primează. Însemnările par a fi mereu în așteptare, frica începe să se transforme în realitate, iar neliniștea este cea care dă o notă lucidă textului.
Deși începuturile sale nu au fost tocmai favorabile, romanul a fost primit cu brațele deschise de către critici, care au văzut în acesta trăirile și realitatea de care s-a lovit Djuvara de-a lungul vieții sale.
Opera autobiografică se regăsește în anticariatul nostru sub forma broșată a ediției de la Humanitas (2004).