Neagu Bunea Djuvara, enigmaticul istoric care avea să ne inițieze în cele mai extraordinare evoluții ale istoriei secolului XX, s-a născut la București în 1916, într-o familie de prestigiu. De-a lungul vieții sale a trecut prin multe schimbări care l-au modelat și l-au făcut să devină unul din cei mai importanți oameni pe care avea să ni-i lase istoria. La vârsta de 1 an a fost nevoit să se refugieze cu familia sa din calea bolșevicilor, luând drumul pribegiei către Finlanda.
A studiat la prestigioasele universități din Nisa și Sorbona, devenind doctor în drept la Paris. În Franța a fost marcat de violențele și grevele mișcării socialiste, devenind un simpatizant al Mișcării Legionare. Convingerea sa dintotdeauna a fost aceea că totalitarismul și dictatura sunt născociri teribile ale umanității și a ajuns să fie partizanul democrației vest-europene și al economiilor de piață libere.
Un element important de știut este acela că a participat în război și a fost rănit la Odessa. Djuvara nu a fost doar istoric și filozof, ci și un admirabil diplomat. Timp de 23 de ani a locuit în Niger, unde a activat ca și consilier al Ministerului de Afaceri Străine, fiind în același timp profesor de drept și istoric la Universitatea din Niamey. La întoarcerea în țară a devenit membru onorific la institutul de istorie din Iași și a fost decorat cu “Marea Cruce a Ordinului național Serviciul Credincios“.
A lăsat românilor opere de o valoare incontestabilă, dintre care amintim: “Există istorie adevărată?“, “Mircea cel Bătrân și luptele cu turcii“, “Cum s-a născut poporul român” și multe altele. S-a stins din viață la venerabila vârstă de 101 ani la București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
Opera “Thocomerius-Negru Vodă“ a fost publicată pentru prima dată în 2007 la editura Humanitas. Lucrarea nu face parte neapărat din beletristică, dar nu poate fi privită categoric ca un simplu tratat de istorie. Limbajul este unul accesibil, Djuvara încercând să se îndepărteze de acel limbaj de lemn agasant. Ne sunt înfățișate domniile lui Negru Vodă, cnezatele lui Farcaș, Seneslav și Litovoi, descălecatul Țării Românești, dar și detalii despre cumani și mongoli. Cartea tratează o serie de subiecte interesante ale istoriei noastre: întemeierea Țării Românești, momentul bătăliei de la Posada, originea lui Negru Vodă și a întregii dinastii a Basarabilor, precum și problemele de religie din imperiul acestora. Autorul se întreabă dacă Basarab I sau Negru Vodă a fost cel care a întemeiat Valahia, însă apar dovezi despre cumanul Thocomer care ar fi descălecat în Valahia.
Apar noi argumente privitoare la originea Basarabilor despre care istoricii spun că ar fi fost de origine cumană și nu românească. Un alt capitol controversat este acela privind credința lor: au fost ortodocși sau catolici? Ni se înfățișează o descriere interesantă în ceea ce privește relațiile religioase apărute între Basarab și poporul său, Regatul Ungar și otomanii dar și papalitate.
Argumentele lui Djuvara nu sunt 100% clare, însă apar ca și convingătoare. Incursiunile pe care le face în literatura altor istorici și detalierea logică din argumentarea lor, face ca opera să fie de o autenticitate de neegalat.
Publicul larg a primit într-o formă pozitivă lucrarea, însă opiniile criticilor au fost împărțite. Unii susțin că Djuvara nu este istoric, prin urmare ceea ce susține ar putea fi greșit, alții îl acuză că nu vine cu nimic original, pentru că toate informațiile sunt deja știute.
Importanta operă este întâlnită în anticariatul nostru sub următoarele ediții: Humanitas (2007), Humanitas (2015), Humanitas (2011).