Filtre:
Edituri
 Floare Alba de Colt(6) Cugetarea(6) Roza Vanturilor(3) H. Steinberg(2) Cartea Romaneasca(2) Albatros(2) Moldova(2) Mitropoliei Moldovei si Bucovinei(2) Omniscop(1) Christiana(1) Mihai Dascal(1) Monitorul Oficial(1) Eminescu(1) Episcopia Giurgiu(1) Aius(1) Sfintii Martiri Brancoveni(1) Deisis(1) Gandirea(1) Babel(1) 100+1 Gramar(1) Timpul(1) Casa Editoriala Gandirea(1) Anastasia(1) Muzeul Literaturii Romane(1) Orfeu(1)
Pret
  5 - 10 Lei (3)  10 - 20 Lei (2)  50 - 100 Lei (1)
An aparitie
19162018
Limba
 Romana(45)
Coperti
 Brosate(38) Cartonate(6) Cartonate si supracoperta(1)
Colectii
 Poeti Romani Contemporani(1) Ethnos(1) Inedit(1)

Filtrează
Carti Nichifor Crainic
Ordonează
Nichifor Crainic - Poezii alese 1914-1944 Vezi detalii Nichifor Crainic - Poezii alese 1914-1944 IN STOC Pret: 8,00 Lei
Nichifor Crainic - Zile albe, zile negre. Memorii Vezi detalii Nichifor Crainic - Zile albe, zile negre. Memorii IN STOC Pret: 14,00 Lei
Nichifor Crainic - Poezii Vezi detalii Nichifor Crainic - Poezii IN STOC Pret: 6,00 Lei
Nichifor Crainic - Darurile pamantului -25% Vezi detalii Nichifor Crainic - Darurile pamantului IN STOC Pret: 100,00Lei 75,00 Lei
Pagina: 12
Carti Nichifor Crainic
Despre Nichifor Crainic

Fiul lui Nedelea si al Stanei Dobre, la 22 decembrie 1889 s-a nascut teologul si poetul Ion Dobre, cunoscut ca Nichifor Crainic. Primele valori crestin-ortodoxe le-a deprins de la parintii sai. Dupa primele clase facute la scoala din satul natal, in 1904 a ajuns la Seminarul Central din Bucuresti si s-a specializat la Facultatea de Teologie catolica si la cea de Filosofie ale Universitatii din Viena (1920-1922).

Si-a facut debutul cu poezia La hora publicata in paginile revistei scolare Spre lumina, detinuta de Liceul National din Iasi. Din cauza regimului aspru impus de directorul seminarului a fost nevoit sa publice sub pseudonimul Nichifor Crainic. Tot sub pseudonim a publicat si in revistele Ramuri (Craiova), Junimea (Ramnicu-Valcea), Luceafarul (Bucuresti), Semanatorul (Bucuresti), si in ziarul Neamul Romanesc (Bucuresti).

In anul 1918 a lucrat in redactia unor ziare din Bucuresti, conducand ziarul Calendarul (1932-1933), saptamanalul Sfarma Piatra (1935-1942) si revista lunara Gandirea (1926-1944). In anul urmator a fost profesor de Literatura religioasa moderna la Facultatea de Teologie din Chisinau (1927-1932), transferat apoi la Facultatea de Teologie din Bucuresti (din 1932). Intre 1938-1944 a fost suplinitor al catedrei de Apologetica si Dogmatica, iar din 1941 a devenit profesor de Ascetica si Mistica la aceeasi Facultate, tot pana in anul 1944. Angajat si in viata politica, poetul a fost secretar general in Ministerul Cultelor si Artelor (1926), deputat independent de Vlasca (1927), apoi ministru al Propagandei Nationale, pentru scurt timp (1940 - 1941).

In anul 1930 a fost laureat al Premiului National pentru poezie, iar in 1940 a devenit membru al Academiei Romane in locul lui Octavian Goga; in timpul regimului comunist a pierdut aceasta demnitate. Tot in anul 1940 a primit titlul „doctor honoris causa" al Universitatii din Viena.

Intre 1941-1943 a tinut conferinte la Universitatiile din Sofia, Zagreb, Viena (1943), Weimar (1943), Berlin (1943 - 1944). Din iarna anului 1944 pana in mai 1947 a stat ascuns la Manastirea Sambata de Sus, in casa unor preoti din Muntii Apuseni si de pe Tarnave.

Acuzat de crima de razboi si de folosirea unor expresii precum rasism, razboiul sfant si ordinea noua, in iunie 1945 a fost judecat in lipsa, condamnat la inchisoare pe viata. S-a predat autoritatiilor in satul Cerchid – Mures; a fost inchis la Manastirea Vacaresti, apoi la Inchisoarea Aiud, pentru cincisprezece ani, si eliberat la 26 aprilie 1962, dupa care a lucrat in redactia ziarului Glasul Patriei, pana in anul 1968.

Dupa ce a fost eliberat din teroarea detentiei, a mai trait zece ani; la 20 august 1972 s-a stins din viata. Dupa anul 1989, cand a cazut comunismul, s-a solicitat reabilitarea academicianului; a iesit la iveala ca acuzatia de tradator de tara nu era adevarata. Eugen Simion a fost cel care, in sesiunea din 22  noiembrie 1994, a propus reconfirmarea lui Nichifor Crainic in calitate de membru titular al Academiei Romane.

Opera: Sesuri natale (1916);  Zambete in lacrimi (1916); Darurile pamantului (Editia I - 1920; editura a III-a – 1929); Cantecele patriei (1925, 1931); Tara de peste veac, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1931;  Soim peste prapastie, versuri 1962-1964, 1990); Poezii alese 1914-1944 (1990); Tara de peste veac (1916-1944., 1997) – poezii. A doua neatarnare (1926); Povestiri despre bunul Dumnezeu (1927);  Sensul traditiunii, (1929); Marturisire de credinta (1934); Nostalgia paradisului (editia I - 1939, 1940, 1994, 1996; Iisus (1956, Colectia lucratorului crestin); Indreptar Ortodox (1957, Colectia lucratorului crestin); Puncte cardinale in haos (1996 - 1998); Dostoievski si crestinismul rus (1998); Spiritualitatea poeziei romanesti (1998) – eseuri. Zile albe - Zile negre, Memorii (vol. I, 1991); Memorii, Pribeag în țara mea; Mărturii din închisoare; Memoriu: răspuns la actul meu de acuzare (vol. II, 1996).

sus