Reducere între 25% și 50% la 40.000 de cărţi!

Nostalgia paradisului

Nichifor Crainic - Nostalgia paradisului
Nichifor Crainic, fost teolog, scriitor și polician român, pe numele său adevărat Ion Dobre, s-a născut la 22 decembrie 1889, în Bulbucata, județul Vlașca (astăzi Giurgiu). A studiat teologia la Seminarul Central, între anii 1904-1912, iar apoi la Facultatea de Teologie din București, între anii 1912-1916.
Obține doctoratul în filosofie la Viena, desfășurându-și activitatea în calitate de profesor universitar la Seminarul Teologic din București și la Facultatea de Teologie din Chișinău.
În anul 1906, debutează ca poet, în perioada în care era elev la seminar, cu poezia "La hora". Aceasta este publicată în revista școlară "Spre lumină, unde semnează cu numele său real - Ion Dobre".
A condus revistele "Flamura" și "Gândirea" - după strămutarea acesteia de la Cluj la București, fiind creatorul curentului gândirist, curent ideologic și filosofic, precum și o mișcare artistică românească interbelică, care s-a format în România în jurul revistei "Gândirea", de la care își trage și numele.
Opera sa poetică este compusă din: "Șesuri natale" (1916), "Zâmbete în lacrimi" (1916), "Darurile pământului" (1929), "Cântecele patriei" (1925), "Țara de peste veac" (1931), "Șoim peste prăpastie" (1990), "Poezii alese 1914-1944" (1990), "Țara de peste veac" (1997).
Printre cele mai cunoscute eseuri scrise de Nichifor Crainic se numără: "A doua neatârnare" (1926), "Povestiri despre bunul Dumnezeu" (1927), "Sensul teologic al frumosului" (1932), "Mărturisire și credință" (1934), "Dostoievski și creștinismul rus" (1998), "Spiritualitatea poeziei românești" (1998), etc.
Cartea "Nostalgia paradisului", publicată în anul 1940, este un tratat de estetica și filosofie a culturii în viziune ortodoxă, în care este discutată problema raportului dintre religie și cultură, fiind împărțită în trei părți, și anume: "Religie și cultură", "Teologie și estetică", "Nostalgia paradisului", fiind una dintre lucrările pe care se întemeiază doctrina gândiristă.
Nostalgia paradisului se deschide cu eseul "Modul teandric", în care autorul explică noțiunea de creștinism, prezentând pe scurt problematica lucrării. "Creștinismul e a doua creație a lumii, adică refacerea ei în har prin jertfa pe cruce a Mântuitorului. Ce e lumea în sine, de unde vine și încotro merge nu vom ști niciodată dacă nu vom primi descoperirea dăruită de Iisus Hristos."
Prima parte a cărții include eseurile: "Cultură și civilizație", "Raportul genetic dintre cultură și religie", "Sibioza istorică", "Influențele", "Conflictele", "Negativismul modern", tratând raportul dintre cultură și religie, ce a fost îndelung discutat și analizat.
Partea a doua a cărții este compusă din studiile: "Teologia și estetica", "Sensul teologic al frumosului", "Frumusețea naturii", "Despre artă", "Arta în artist", "Arta în public", "Despre inspirație, 'Locul' inspirației, "Izvoarele de inspirație", "Despre sublim", "Genialitate și sfințenie",  "Problema stilului", punând în discuție raportul dintre teologie și estetică, readucând în atenție teoriile creștinismului.
În eseul "Despre artă", Nichifor Crainic vede arta ca "expresia cea mai autentică și mai specifică a sufletului omenesc". În concepția autorului, arta nu s-ar fi putut naște în rai, deoarece raiul, asa cum îl știm din puținele indicații biblice, implică o stare de perfecțiune, în care omul cu natura se află într-o armonie deplină. În această stare de frumusețe paradisiacă, arta nu ar mai fi fost necesară, ea ne mai putând avea nici loc, nici rost, deoarece nu ar mai fi răspuns nici unei nevoi.
"Biserica s-a întemeiat pe pământ din princina păcatului. Păcatul e distanța neasemănării omului cu Dumnezeu, e golul imens deschis de om între pământ și cer. Biserica a venit să umple acest gol și să suprime această distanță."
Cartea "Nostalgia paradisului" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în cinci ediții, și anume: Moldova (1994), Babel (2012), Cugetarea (1942), Moldova (1996).

sus