Despre Nichita Stanescu
Nichita Hristea Stanescu s-a nascut in Ploiesti, la 31 martie 1933. Pe linie paterna se tragea din tarani din zona Prahovei deveniti, precum bunicul din partea tatalui, comercianti si mestesugari. Copilul a fost botezat Hristea in cinstea acestui bunic. Mama sa, Tatiana, provenea dintr-o familie nobiliara ruseasca, bunicul matern, Nikita Cereaciuchin, general si fizician, fiind cealalta ruda de la care poetul si-a mostenit prenumele. Primele doua clase de scoala le-a facut in orasul natal, apoi, odata cu inceperea razboiului si evacuarea orasului, la Busteni si la Valenii de Munte. Liceul il face in Ploiesti, la Sfintii Petru si Pavel, dupa care pleaca la facultate in capitala, urmand cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti.
Dupa ce obtine licenta, Nichita Stanescu lucreaza pe un post de corector timp de trei ani, apoi devine redactor la Gazeta literara timp de 8 ani. Este redactor sef la Luceafarul si la Romania literara si scrie si pentru alte reviste, ca Viata romaneasca sau Orizont. Primele sale poezii publicate au fost in revista Tribuna in 1957, versuri comandate de Dumitru Micu, poezii adunate intr-un poem, 1907, tiparit in acelasi an in revista Gazeta literara. Scoate apoi volum dupa volum: Sensul iubirii, O viziune a sentimentelor, Dreptul la timp, Ou si sfera, Necuvintele, Starea poeziei sau Noduri si semne fiind doar cateva dintre cartile sale de poezii. A scris si proza, publicistica si eseuri, lucrari adunate in volumele Respirari si Cartea de recitire. Desi se afla in plin regim totalitar, a reusit sa gaseasca un stil care sa-i permita sa-si exprime modernismul.
Era pasionat de numismatica si s-a si inscris in Societatea de Numismatica din Romania. A fost casatorit de trei ori si a avut multe alte relatii sentimentale. Cu Magdalena Petrescu a avut o casnicie de un an, dupa o relatie ce debutase in adolescenta, oficializata in primul an de facultate. In 1962 se casatoreste cu Doina Ciurea, poeta si eseista, iar cea de-a treia sotie a sa va fi Todorita Tarata. Este ranit in cutremurul din 4 martie 1977 in timp ce incerca sa-si salveze un prieten, fara succes, insa. Evenimentul il va lasa paralizat pe partea stanga a corpului pentru putin timp, insa va avea sechele si dupa vindecare. De atunci si incepe sa bea masiv, mai ales votca, cheltuind foarte mult. Era, totusi, platit foarte bine pentru lucrarile sale, fiind si in relatii bune cu regimul comunist. Fiind un om extrem de generos, nu isi chiverniseste banii nici pentru a-i ajuta pe cei care se aflau in situatii dificile.
Este propus pentru premiul Nobel pentru Literatura de catre scriitorul suedez Arthur Lundkvist, membru al Academiei Suedeze, insa in acel an distinctia este obtinuta de poetul grec Odysseas Elytis. A primit, totusi, multe alte premii, ca Premiul International Gottfried von Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor in mai multe randuri, Premiul Mihai Eminescu al Academiei Romane, Medalia Meritul Cultural in 1981 si alte premii internationale. A fost ales membru post-mortem al Academiei Romane.
Nichita Stanescu a murit din cauza unei crize hepatice, ultima din numeroasele pe care le acuza din cauza alcoolului, in noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983 la Spitalul Fundeni din Bucuresti.