Nichita Stanescu - 11 elegii

Nichita Stănescu este unul dintre cei mai cunoscuți scriitorii din țara noastră, care își va dobândi faima internațională cu scrierile sale extrem de sincere și profunde.

Poet, scriitor, eseist și membru post-mortem al Academiei Române, aparține neo-modernismului românesc și dă naștere unor lucrări de o însemnătate greu de contestat. Urmează studiile Universității din București, secția Filologie, și este pasionat de poezie clasică și istorie. Bună bucată de vreme, colaborează cu mici publicații din țară, după care pleacă pentru o scurtă perioadă în străinătate, de unde își va culege sursele de inspirație pentru scrierile de mai apoi. La bază, este un romantic incurabil, dar se deosebește de Eminescu și de ceilalți romantici ai epocii, căci are un pragmatism care trece cu greu neobservat. Astfel, ajunge la poezie și realizează că această este cea care ii va deschide drumul către succes.  Scrie „O viziune a sentimentelor” și culege roadele muncii asidue pe care o întreprinde.

„11 elegii” este una dintre scrierile cele mai cunoscute ale lui Stănescu, care avea să fie tradusă în peste 30 de limbi de circulație internațională și pentru care va primi numeroase premii și distincții literare. Volum de poezii, publicat pentru întâia oară la Editura Tineretului, in anul 1966, avea să șocheze lumea literară cu diversitatea limbajului și cu calitatea ideilor promovate de scriitor. Lucrarea este cumva plină de mister, sensibilă și de un amuzament subtil, care este însă observat de ochii avari ai cititorului. Tristă, melancolică și duioasă, lucrarea cuprinde cele mai tainice trăiri ale scriitorului, răstălmăcite acum sub forma unor versuri ciudate, cumva neinițiate, lăsate în paragină. Descrieri stranii, metalice care mai de care mai complicate, iubiri și suferințe, dureri amare și lacrimi, lumi care se opun altor lumi și pipote interioare care ies acum la suprafață; așa s-ar rezuma manuscrisul prezent.

O goană nebună căruia Nichita îi oferă o formă, o lume trecută în așteptarea uneia prezente, stihuri pustii și multă amărăciune sunt elementele cele mai pregnante ale lucrării. Îmbinarea acestora cu romantismul fără leac, cu duioșia scriitorului, cu aparențele lumii noi se va face numaidecât și va oferi o superbă imagine de ansamblu. În tabloul final, Nichita își construiește ideile asemenea lui Bacovia, iar melancolia apasă și mai greu peste ultimele strofe.

Stănescu este incredibil, plin de energie și vitalitate, dar, pe alocuri, devine melancolic și trist. Universul versurilor sale este copleșitor și ne va cuceri încă de la prima lectură. Poeziile sale devin adevărate legende, vor dăinui peste timp și vor fi traduse in peste 20 de limbi de circulație internațională.

Astăzi, numele lui Stănescu este așezat între cei mai importanți scriitori ai literaturii universale, iar lucrarea prezentă poate fi găsită pe site-ul nostru in mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (2007), Cartea Românească (2018).