Nichita Stănescu este considerat de criticii literari drept unul dintre cei mai valoroși scriitori ai literaturii universale. Cele mai importante poezii ale sale vor fi traduse în mai multe limbi de circulație internațională, iar faima autorului sporește încă de la primele publicații.
Este născut într-o familie simplă și deprinde de copil dragostea pentru cărți. Este interesat de literatură și istorie, dar și de limbi străine, pe care reușește să le învețe singur.
Autorul se remarcă printr-o atitudine simplă și o abordare extraordinara a problemelor cotidiene. Sensibilitatea sa este desăvârșită, iar ideile sale sunt originale și copleșitoare. Scrie, în primă fază, proză scurtă, după care se reorientează către jurnale și nuvele. Are succes cu toate scrierile sale, dar poeziile vor ajunge numaidecât la inimile noastre și ne vor impresiona teribil.
În lucrarea de față, autorul își aduce aminte momente memorabile, pline de farmec și candoare, de sensibilitate și menite să ne emoționeze puternic. Versurile lui Stănescu sunt inegalabile, iar lumea pe care o descrie ne va cuprinde în frenezia ei. Personajele lui Stănescu sunt un rezultat al minții sale și o reinterpretare a unor vise avute în copilăria timpurie.
Un cumul de amintiri despre prezent și viitor vom regăsi în această lucrare fantastică, iar universul în care pătrundem ne va deveni familiar odată cu înaintarea în lectură. Nimeni nu se aștepta să descopere această latură romantică a lui Stănescu, iar surpriza va fi una uriașă. Viața trăită pe ulițele satului său, întâlnirea cu vechi prieteni și descoperirea unor secrete îndelung tăinuite, toate acestea vor contribui la declanșarea catharsisului creator al autorului nostru. Natura joacă un rol extrem de important în poveste, iar relația omului cu aceasta este atent exploatată.
Lumini și umbre se întrepătrund în lucrarea prezentă, iar limbajul folosit de scriitor este magistral și intens. Adesea, acesta se inspiră din literatura franceză a veacului său și este comparat cu marele Zola. Totuși, Stănescu nu are aerul sumbru al lui Zola nici pe departe. El este uman și sensibil și acordă o atenție deosebită personajelor sale de-a dreptul remarcable și bine definite.
Deși scrisă în versuri, lucrarea este complexă și aduce în fața noastră toate angoasele și incertitudinile autorului în raport cu viitorul și cu lumea care are să vină. Raportat la trecut, Stănescu încearcă să-și imagineze viitorul și reușește să ne captiveze cu viziunea sa. Nu de puține ori, el face trimiteri la spiritualitate și religie, vorbește despre posibilitatea reîncarnării și despre supremația nerecunoscută a naturii și a mediului înconjurător. Adesea, el pune accemt deosebit pe emoții și pe fel și fel de alte trăiri, iar acest cumul de trăiri ne va lovi puternic și ne va determina să-l urmărim până la finalul scrierii.
Poezia va fi una dintre cele mai apreciate pe care Stănescu avea să le semneze vreodată, iar criticii îl vor aprecia enorm pentru această creație. Ulterior, aceasta va fi tradusă în mai multe limni de circulație internațională și distribuită masiv pe teritoriul european. Pe site-ul nostru, lucrarea este disponibilă în mai multe ediții: Litera (2010), Litera (2000).