Nichita Stanescu - Leoaica tanara, iubirea

Nichita Stănescu scrie cu patos despre iubire. A făcut-o dintotdeauna, iar publicul său este fascinat de maniera în care prelucrează idei și reverii. Primele sale încercări literare sunt încă din adolescență, iar publicul va fi cucerit de capacitatea sa de evocare. Este interesat de universul plantelor și de copilărie. Lucrează în colaborare cu mai multe publicații și edituri, iar succesul îl câștigă cu câteva opere naturaliste. În mod straniu, este legat strâns de natură și revine mereu la universul său copilăresc.

La maturitate, scrie despre iubire, cu patima omului care a trăit-o. Poezia sa de suflet devine cunoscută la nivel internațional, iar trăirile sale emoționează publicul de pretutindeni. Iubirea despre care vorbește Nichita este una sinceră, tânără, care izvorăște în pieptul tânăr al unor îndrăgostiți, care nu au mai trecut prin această etapă a vieții. Dragostea este salvarea, așa reiese din această scriere, iar versurile acestea ne vor călăuzi vreme îndelungată. Suntem purtați departe, într-un univers care se împarte între dragoste și lipsa ei, între emoții puternice și o perpetuă căutare a împlinirii prin iubire. Poezia intră în istoria literaturii române, iar versurile cele mai de preț ale acesteia vor fi atent discutate de către public și de către intelectualii veacului.

Dragostea și suferința, abandonul în fața unui sentiment atât de frumos, emoția, visul și reveriile; toate acestea se împletesc magistral în scrierea de față. Aici, dragostea este comparată cu o leoaică tânără, care stă la pândă și atacă imediat ce are ocazia. Necoaptă, sare într-un joc nebunesc și își acaparează eroul, pe care îl transformă într-un rob al iubirii. În fața acestei leoaice totul pălește, ea este stăpâna, ea este cea care are putere asupra celorlalți, ea deschide ochii tinerilor, ea îmblânzește inimi, este pașnică și suavă, dar poate fi nemiloasă și rea. Leoaica lui Nichita este greu de îmblânzit, iar forța ei este una colosală. Nimeni nu i se poate împotrivi, iar universul ei ne atrage pe toți. Fie că vrem, fie că nu, suntem prinși într-o capcană și ne este imposibil să scăpăm fără vreo rană. Metaforele utilizate de scriitor sunt extraordinar de frumoase, iar comparațiile sale vor transforma textul într-o scriere elevată și plină de culoare.

La finalul poeziei, suntem fascinați de imaginația autorului, de capacitatea sa de evocare, de trăirile sale și de felul în care reușește să ni le transmită. Un vis, o emoție, o suferință, pe toate le-am trăit de-a lungul vieții și cu ajutorul lor am devenit cei de azi.

Alegoria pe care autorul o aduce vieții, nebunia sa, carisma sa – toate acestea vor sta la baza celebrității sale de mai apoi. Astăzi, poezia aceasta este materie pentru examenul de Bacalaureat, iar la nivel internațional a fost tradusă în mai multe limbi străine. Nichita devine un scriitor universal, cunoscut pretutindeni, care ne va lăsa o moștenire culturală nemaipomenită. Pe site-ul nostru, scrierea aceasta este de găsit în mai multe ediții, după cum urmează: Univers (1998), Univers (2001), Minerva (2008).