Nichita Stanescu - Necuvintele
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
-30% Vezi detalii
Nichita Stanescu - Carte de citire, carte de iubire
IN STOC
Pret: 
-30% Vezi detalii
Nichita Stanescu, Virgil Mazilescu, Leonid Dimov - The golden bough
IN STOC
Pret: 
-30% Vezi detalii
Nichita Stanescu - Unfinished work (1979, tiraj 2970 exemplare)
IN STOC
Pret: 
Volumul de poezii “Necuvintele”, de Nichita Stănescu a apărut în anul 1969, la editura Tineretului, din București, fiind al noulea volum din palmaresul literar al poetului ploieștean care a adus un nou suflu poeziei românești în curentul neomodernist.
Poeziile din volumul lui Nichita Stănescu au ceva din filosofia lui Lucian Blaga, doar că acestea au un aer mai aparte și strălucesc intens în penumbra metaforelor care dăinuiesc aparte.
Volumul de poezii cuprinde peste patruzeci de creații poetice care poartă pecetea unei filosofii care pune sub semnul întrebării existența poeziei sau chiar existența unei litere, existența unui început în toate, astfel necuvintele pornesc de la întrebarea legată de litera A, care ajunge să fie “litera borțoasă de toate literele”.
Printre alte edituri care au publicat volumul, putem aminti de editura Curtea Veche, din colecția Biblioteca pentru Toți - Jurnalul Național, 2009, în format cartonat cu supracopertă.
Nichita Stănescu s-a născut la data de 31 martie 1933, în orașul Ploiești, din Regatul României, fiind un însemnat poet și eseist român, considerat de foarte mulți critici unul dintre cei mai profunzi și mai inovatori poeți, cel care a oferit o nouă viziune neomodernismului românesc între anii 1960 și 1970.
Nichita copilărește în orașul petrolului, trăgându-se din vechii țărani stabiliți în Ploiești la începutul anilor 1800, având de asemenea și origini rusești din partea mamei sale care se trăgea din Voronej, Rusia.
Acesta urmează cursurile primare în Ploiești, iar din anul 1944 până în anul 1952, acesta urmează cursurile Liceului “Șființii Petru și Pavel”, din Ploiești.
Mai târziu, Nichita începe cursurile universitare în cadrul Universității din București, acolo unde studiază filosofia, pe care o aprofundează mai târziu în poeziile acestuia.
Debutează în anul 1957 în revistele “Tribuna”, din Cluj și “Gazeta literară”, din București, cu câte trei poezii, fiind mai apoi cooptat ca și corector și redactor la revista “Gazeta literară”, revistă condusă de scriitorul Zaharia Stancu.
În anul 1960, acesta debutează editorial cu volumul de versuri “Sensul iubirii”, volum care derivă din aprecierile pe care le-a primit odată cu publicarea în revistele “Tribuna”și “Gazeta literară”.
Printre cele mai importante volume publicate de poet, putem aminti de “O viziune a sentimentelor”, 1964, “Roșu vertical”, 1967, “Oul și sfera”, 1967, “Un pământ numit România”, 1969 sau “Noduri și semne”, 1982.
Volumul de poezii “Necuvintele”, de Nichita Stănescu adună peste patruzeci de poezii care tratează teme variate, însă tema de bază, ca și un laitmotiv al volumului este cea a primordialului, tema începuturilor sau a începutului de dinaintea existenței unei origini, astfel lirica sau mai bine spus filosofia stănesciană adresează câteva întrebări care rezonează și care au puterea unui adevărat Big Bang, o explozie care apare în filosofia acestuia spre a crea un univers care abundă dintr-o primă literă deschizătoare pentru toate celelalte (“Ce ești tu A?).
Poezia “Pean”, accentuează și ea ideea că există un punct zero absolut, o esență care guvernează din umbră, un soare nenăscut, astfel accentuează ideea de discrepanță între existență și sens, fiind un poem inert într-un eter care își dorește cu prisosință să existe într-un spațiu și timp poetic.
De asemenea, o altă temă tratată de poet în volum este cea a contopirii umane cu natura, avem așadar poemul “Necuvintele”, care dă și titlul volumului, poem care prezintă un ego diferit, fiind o apropiere a eului liric către apropierea pricinuită de existența unui copac care pare să trăiască cu o sevă comună pe care o asimilează cele două trăiri, una umană și una vegetală, acest lucru fiind sintetizat în finalul poemului (“Eu am trecut prin el/El a trecut prin mine./Eu am rămas un pom singur./El/un om singur.”).
Pe de altă parte eul liric este un claustofob care trăiește printre alte elemente care par să îl compună pe acesta ca un întreg, fiind plasat printre ziduri, înțelesul fiind așezat undeva înafara lor, însă diluat printre alte înțelesuri care se întrepătrund (“Lupta cu cinci elemente antiterestre”).
Pe lângă toate aceste evenimente care abundă în poeziile lui Nichita Stănescu, avem parte și de existența cercului, unul dintre alte elementele folosite și în alte volume ale acestuia și care prezintă aici diferitele identități ale ființei, omul fiind aici un tot, un fel de acaparator a tuturor, vrând să înghită din punct de vedere abstact tot ceea ce înseamnă lumea, să acapareze, această existență, având o dimensiune care se scurge într-un neant, poetul fiind cel care folosește “necuvintele” spre a scoate în relief existența absurdă din spatele esenței nenăscute.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro