Nichita Stanescu - Oase plangand

Nichita Stănescu este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori pe care țara noastră avea să îi ofere literaturii universale. Poet, prozator și publicist, avea să cunoască faima absolută cu versurile sale pline de culoare, uneori nostalgice, alteori tranșante, care ne vor răscoli până-n adâncul ființei noastre.

Stănescu este o voce literară aparte, un talent înnăscut și plămădit pe plaiuri tradiționale, care poartă cu sine graiul satului săi și își face cunoscută tradiția oriunde poposește. Bună bucată de vreme se va inspira din ceea ce îl înconjoară și, astfel, va da naștere unor lucrări de-a dreptul senzaționale, care vor dăinui până în zilele noastre. Adesea, va parcurge distanțe considerabile pentru a-și aprinde inspirația și pentru a așterne pe hârtie povești nemaipomenite. Colaborează apoi cu câteva gazete locale și dă dovadă de o nonșalanță ieșită din comun când vine vorba de construirea personajelor sale. Cumva, fără teama de a greși, îl putem asemui cu vechii poeți greci, care înălțau spiritul deasupra trupului și descătușau prin vorbe mintea.

Volumele sale de poezii sunt diverse, dar toate au un aer nostalgic, cum rar s-a mai văzut în manuscrisele vremii. De la Eminescu încoace, niciun alt poet nu va reuși să cucerească cititorul cu profunzimea vorbelor sale. Totuși, Stănescu are darul de a ne fermeca treptat, prin stihuri de poezie, prin rime la care nu ne-am fi așteptat, prin imagini vizuale descrise perfect, prin tot soiul de artificii literare.

„Oase plângând” este una dintre cele mai cunoscute scrieri pe care Stănescu le semnează de-a lungul carierei sale. Inspirat din multiplele povești de dragoste pe care le-a trăit, scriitorul eliberează un catharsis creator fără margini și își așterne ideile așa cum nu ne-am fi așteptat. Suntem tulburați de primele versuri și le urmărim anxioși pe următoarele, suntem purtați într-o călătorie în sufletul ființei umane și distingem tot soiul de nuanțe, care mai de care mai interesante. Nu știm ce anume declanșează punctul culminant al actului creator la Nichita Stănescu, dar ideile cuprinse în lucrarea prezentă ne vor fascina de-a dreptul. Nostalgie și durere, tristețe și fericire, un amalgam de emoții contradictorii ne va izbi brusc încă de la primele rime, iar autorul va ști cum să ne păstreze interesul sporit.

Emoția atinge cote dramatice, iar cititorul pătrunde cumva în mintea poetului creator, capabil să șlefuiască magistral cuvintele. Romantismul este prezent, dar cumva șters și nu se pune accent pe această latură. Mai degrabă, sunt expuse și atent analizate trăirile și apartenența individului la lumea exterioară, dar și la ceilalți oameni. Opera va fi tradusă în mai multe limbi de circulație mondială, iar Stănescu va căpăta o faimă extraordinară. 

Astăzi, lucrarea poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Curtea Veche (2011), Jurnalul Național (2011).