Nicodim Mandita - Drumul crucii

Nicodim Măndiță, născut la 28 octombrie 1889, în Bunești (Argeș), a fost un duhovnic ortodox și scriitor român, trăind mare parte din viață la Mânăstirea Agapia. În ultimii 40 de ani ai vieții a fost duhovnic la mânăstiri de maici, și anume: la Agapia (1935-1945), la Văratec (1945-1962) și din nou la Agapia (1962-1975).

În perioada regimului comunist a scris numeroase cărți de învățături duhovnicești, cu conținut anticomunist, care erau multiplicate și distribuite în diferite localități printr-o rețea de colportaj. Din cauza luptei sale împotriva comunismului, acesta a fost închis la penitenciarele de la Piatra Neamț (1965), Bacău (martie 1965), Jilava (martie 1965) și Aiud (aprilie 1965). Printre cărțile publicate de acesta se numără: "Rugăciunea lui Iisus" (1996), "Oglindă Duhovnicească" (1998), "Dai voință iei putere" (2003), "Pacea părinților cu pruncii lor" (2005), "Capcanele iadului" (2007).

În viața sfinților nu a existat cuvântul "mâine" pentru a face o faptă bună, ci a fost mereu "azi" - "Astăzi de veți auzi glasul lui Dumnezeu, să nu vă învârtoșați inimile voastre" (Psalmul 94,8). Astăzi, Dumnezeu te îndeamnă să faci bine, ascultă-L, căci mâine poate nu vei mai avea prilejul să auzi cuvântul Său.

Timpul are o importanță covârșitoare pentru om, el fiind, ca și viața, un dar primit de la Dumnezeu. Timpul este prețios ca și Dumnezeu Însuși, deoarece un timp bine întrebuințat de către om, îl poate dobândi pe Dumnezeu. Acesta este o comoară a vieții pământești de care depinde veșnicia omului, rai sau iad, fericire sau nefericire. Ce n-ar da cei condamnați să trăiască în iad, dacă ar fi posibil, pentru câteva zile sau ceasuri de trăit pe Pământ, pentru că ar trăi după poruncile lui Dumnezeu și s-ar mântui; cei din rai, daca ar fi posibil să mai trăiască cât de puțin pe Pământ, ar trăi o viață și mai curată, și mai plăcută lui Dumnezeu pentru a putea dobândi o fericire mai mare decât aceea pe care o au acum. Nu trebuie să uităm faptul că de viața aceasta scurtă și vremelnică, de felul cum vom întrebuința timpul ei, depinde viața cealaltă, fără de sfârșit. Trebuie să ne pregătim bine veșnicia, printr-o viață trăită după cuvântul lui Dumnezeu. Nu trebuie să sacrificăm eternitatea pentru vremelnicie, ci să folosim bine vremelnicia, pentru a dobândi fericirea cea veșnică.

Nu există nimic mai prețios decât timpul și, totuși, nimic în lume nu este prețuit atât de puțin precum el. Mare dreptate avea un sfânt atunci când spunea că trec zilele mântuirii și mulți nu gândesc că e pierdută pentru ei ziua, care niciodată nu se va mai întoarce. Unii oameni își pierd timpul stând, fără să lucreze nimic; alții își pierd timpul jucând jocuri de noroc; alții fumând, bând, mințind, etc.

Dacă omul își neglijează mântuirea, nu tot așa se întâmplă și cu vrăjmașul diavol, care nu pierde nicio clipă pentru a-l tenta, pentru a-l atrage în cursă și pentru a-l distruge. Mulți oameni spun: n-am nevoie să mă ocup de mântuirea mea, căci o dobândesc fără să mă ostenesc pentru ea, căci eu nu fac niciun rău. La vremea judecății, Iisus va cere socoteală pentru orice cuvânt, faptă sau gând nefolositor. Toată vremea ce nu a fost folosită după voia lui Dumnezeu, va fi o vreme pierdută.

Cartea "Drumul crucii" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în cinci ediții, și anume: Egumenita (2010), Lumina din lumina (2010), Bunavestire Bacau (1999), Agapis (1994) și Sophia (1997).