Nicodim Mandita - Explicarea Sfintei Liturghii

Nicodim Măndiță avea să se nască în județul Argeș, în 1889. Trăiește bună bucată de vreme în casa părintească, pentru ca la vârsta fecioriei să se înroleze în armată și să plece pe front. Participă astfel la campania din Bulgaria, din timpul primului Război Mondial. Se întoarce pe pământ românesc și decide că își dorește să urmeze calea Mănăstirii. Pleacă la Agapia, unde devine călugăr și va rămâne în locul acesta până la finele vieții sale. Cu timpul, se dedică scrisului, iar din mâinile sale ies tot soiul de tratate duhovnicești și religioase. În vremea regimului comunist, reușește printr-o rețea secretă să își distribuie manuscrisele în diverse localități din țară. Este prins și pus sub acuzare. Deși i-se va da o pedeapsă de 8 ani de închisoare, starea precară de sănătate ii determină pe oamenii legii să îl libereze după numai 1 an și jumătate. Întors la Agapia își trăiește ultimii ani din viață veghind în mănăstirea de maici pe care o avea în subordine, redactând texte și manuscrise și învățând generațiile mai tinere despre arta credinței.

Lucrările sale vor fi descoperite târziu, căci propaganda comunistă avea să cenzureze răspândirea acestora pe toate căile. Totuși, jurnalele mănăstirești semnate de Nicodim Măndiță vor fi căutate vreme îndelungată, apreciate și contestate deopotrivă. Tainele cele sfinte, legile neștiute ale ortodoxiei ajung acum în fața publicului, prezentate într-o manieră nouă, într-un limbaj simplu, potrivit și intelectualului, dar și omului simplu.

Sfânta Liturghie este probabil cea mai cunoscută practică religioasă și cea care se efectuează în lăcașurile sfinte în fiecare zi de duminică. Totuși, deși participăm ori am participat cândva la o astfel de slujbă, prea puțini dintre noi știm ce înseamnă cu adevărat. Lucrarea de față vine ca un dicționar explicativ al actelor religioase, ca o povățuire și ca un îndemn către credință și bunătate.

„Explicarea Sfintei Liturghii” este un tratat deosebit, semnat de călugărul Nicodim și care cuprinde o serie de explicații și povețe despre cele sfinte. Lucrarea este dominată de felurite trimiteri la Biblie și Vechiul Testament, cu trimiteri către izvoarele creștinismului ori chiar către perioada apostolilor. Redactată simplu, într-un limbaj accesibil tuturor, cartea cuprinde munca de câțiva ani a călugărului, dar va fi primită cu un succes răsunător. Fără să atragă atenția prin vorbe mărețe ori să facă vreo evocare grandioasă a vieții trăite în lăcașul de cult, scriitorul vorbește despre lumină și credința, despre durere și izbăvire prin taina liturghiei. Învățăturile pe care le vom deprinde ne vor urma vreme îndelungată, iar cartea aceasta stă cumva la baza unor viitoare tratate religioase.

Astăzi lucrarea este studiată de lumea bisericească din țară noastră, iar în anticariatul nostru poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Agapis (1997), Agapis (2000).