Despre Nicolae Balcescu
Revolutionarul roman s-a nascut in Bucuresti pe 29 iunie 1819, intr-o familie de mici boieri. Tatal sau era pitarul Barbu sin Petre Capitanul si a murit in 1824. Mama sa, Zinca Petrescu, nascuta Balcescu, isi tragea numele de la mosia din Balcesti, Arges. Familia lui Nicolae Balcescu fusese destul de instarita, dar isi pierduse statutul odata cu bejenia din timpul rascoalei lui Tudor Vladimirescu, iar moartea tatalui le ingreunase situatia, lasand in urma cinci copii: Costache, Barbu, Nicolae, Sevasta si Marghioala. Din 1826 viitorul istoric incepe sa invete limba romana si limba greaca cu un arhimandrit grec, apoi intra la colegiul Sfantul Sava, unde se imprieteneste cu Ion Ghica si il are ca profesor pe Ion Heliade Radulescu, absolvind in 1832, remarcandu-se ca un elev foarte bun si dobandind un atasament vadit pentru istorie si filosofie, pe aceasta din urma studiind-o si in particular cu Eftimie Murgu.
Nu reuseste sa gaseasca o cale de a-si continua studiile la Paris, insa intra in armata ca iuncar la 19 ani. Desi nu face o cariera in domeniu, cere domnitorului infiintarea unei scoli pentru soldati, unde, timp de patru luni, preda Regimentului nr. 3 din Bucuresti si unui escadron de cavalerie scriere, citire, aritmetica si geografie. Intra in Partida Nationala a lui Ion Campineanu, care avea ca program unirea tuturor romanilor si obtinerea independentei, votul universal si eliberarea clacasilor fara ca ei sa primeasca pamant. Balcescu nu agreeaza faptul ca planul lui Campineanu voia sa intareasca mosia boierilor scotand-o de sub servitutea feudala si intra in societatea secreta condusa de Mitita Filipescu in 1940, alaturi de Eftimie Murgu, C. Telegescu, Marin Serghiescu sau profesorul francez J. A. Vaillant. Societatea, insa, a fost descoperita de autoritati si membrii ei arestati, fiind acuzati ca au complotat impotriva domnitorului Alexandru D. Ghica. Balcescu, inca minor, este inchis la manastirea Margineni, sub un regim aspru, unde va contracta o grava boala de plamani. In 1843 este amnistiat, eliberat odata cu venirea lui Gheorghe Bibescu pe tronul Munteniei. In acelasi an intra in Societatea Literara, unde se adunasera cei ce vor fi viitorii conducatori ai revolutiei pasoptiste. Societatea avea ca scop declarat preocupari lingvistice romanesti, insa nutrea intarirea unitatii culturale romane. In secret fondeaza, cu Ion Ghica si Christian Tell, societatea de tip masonic Fratia, conducatorii ei jurand sa-si dedice viata patriei si improprietaririi clacasilor.
In 1844 publica Puterea armata si arta militara de la intemeierea Principatului Valahiei si pana acum. In 1845 scoate, impreuna cu Treboniu Laurian, revista Magazin istoric pentru Dacia, unde publica cronici, manuscrise, biografii si alte documente pe care le gaseste cercetand locasuri de cult si hrisoave de pe toate teritoriile unde locuiau romanii. In textele pe care le tipareste aduce in discutie tema iobagiei si alte subiecte sensibile pentru autoritati, riscand sa fie arestat; in 1846 pleaca la Paris, unde se intalneste cu cu C. A. Rosetti, Kogalniceanu, Ion Ghica si Dimitrie Bratianu. Aici se implica intens in studiu, lucrand la ceea ce va fi Romanii supt Mihai Voevod Viteazul, si pledand mereu pentru cauza romanilor. Ii aduna in jurul sau pe cei mai multi dintre tinerii aflati la Paris si instituie Societatea studentilor romani, cu Ion Ghica drept presedinte. In februarie 1848 participa la Revolutia din Paris, iar in iunie devine fruntasul revolutiei pasoptiste din Tara Romaneasca. Miscarea fiind infranta, Nicolae Balcescu este exilat in Franta. Tuberculoza i se agraveaza si locuieste pentru mici perioade in diverse zone din Franta si Italia. In 1851 infiinteaza, la Paris, Junimea Romana, societate politica si culturala a tinerilor romani. Istoricul, scriitorul si revolutionarul moare la Palermo in noiembrie 1852, la numai 33 de ani.