Nicolae Batzaria - Povesti de aur

Nicolae Constantin Batzaria se naște pe 20 noiembrie 1874 în orașul Krusevo ce acum face parte din Macedonia. Familia sa era de origine aromână așa că mulți membri au migrat spre alte meleaguri cum ar fi Romania sau Egipt pentru a-și căuta destinul. Așa a ajuns și el în România unde a urmat facultatea de Litere și drept din cadrul Universității din București și a ajuns un mare ajutor pentru Nicolae Iorga. Provenind dintr-o familie modestă, nu a reușit să își termine studiile dar a fost recunoscut pentru meritele sale de jurnalist, analist sau educator. Atunci a început și colaborarea sa cu revistele Adevărul, Flacăra și Gândul Nostru dar și cu reviste internaționale pentru că era poliglot. S-a întors în Macedonia pentru a fi învățător și a ajuns corespondent al revistei Neamul Românesc și fiind un mare naționalist a început să se integreze și să afle ce se întâmplă în spatele perdelelor. A ajuns să aibă funcții importante în Alianța revoluționarilor turci și în senatul otoman dar a decis până la urmă să se mute în România. Aici a început să scrie serios și a publicat peste 30 de volume de ficțiune și non ficțiune ce au fost îndrăgite mai ales de copii.

În volumul "Povești de aur" întâlnim multe dintre povestirile sale ce îi includ pe Moș Ene, Bucle aurii sau Haplea, ce ulterior a ajuns personaj de benzi desenate. Tehnicile sale de povestire sunt unele tradiționale pentru a fi convins că sunt înțelese de copiii de orice vârstă, iar stilul este unul ce combină basmele antice cu cele balcanice. Printre personajele inventate de el, avem de-a face și cu povewști internaționale  reinterpretate, cum ar fi Pasărea adevărului din folclorul spaniol. Unii critici au numit-o literatură comercială, alții melodramatică, dar până la urmă ar trebui să le cerem părerea celor mici care sunt măguliți când aud ceva ce începe cu "A fost odată ca niciodată...".

Pe lângă poveștile de copii, autorul a mai scris și memorii și eseuri serioase cum ar fi "Din lumea Islamului" unde descrie viața turcilor din țara lor dar și din diaspora. Când Războiul s-a sfârșit, a devenit rapid o țintă a Partidului Comunist din cauza funcțiilor avute și a scrierilor explicite. S-a cerut excluderea sa din Uniunea Scriitorilor și a fost obligat să își părăsească locuința, astfel că multe surse istorice susțin că a devenit deținut politic. După revoluția din 1989, interesul pentru operele sale a fost din nou accentuat așa că multe dintre edituri i-au publicat volumele pentru a aminti cât de mult a reușit să schimbe mentalitatea oamenilor de odinioară.

Autorul se stinge din viață pe 28 ianuarie 1952 în închisoarea din Ghencea, București, din cauza problemelor de sănătate.