Relația omului cu divinitatea a fost întotdeauna una plină de contraste. Fiecare națiune are Dumnezeul ei, fiecare popor crede în alte doctrine și fiecare religie are propriile limite și cutume. De-a lungul vremurilor, au fost nenumărați teoreticieni care au încercat să ne definească conceptul de credință și să ne ofere o nouă perspectivă asupra sa.
Teolog mistic, bizantin, avea să ne ofere cele mai importante și mai strălucitoare manuscrise despre viața veșnică și despre redescoperirea legăturii dintre Dumnezeu și om. În mod cert, scrierea este una dintre cele mai cunoscute, iar pledoarie lui Cabasila pentru revenirea la Dumnezeu este de-a dreptul înduioșătoare. El ne vorbește despre momentul nașterii Domnului, despre învățăturile cunoscute, despre religie și despre importanța credinței supreme, în toate formele sale. El ne reamintește momente din Biblie, face trimiteri către Noul și Vechiul Testament și scrie un între capitol despre Fiul lui Dumnezeu și despre puterea acestuia. Din cărțile sfinte știm istoria Creștinismului, cunoaștem cum s-a făurit lumea și cum s-a împărțit în înainte de Hristos și după El.
Totuși, de la căderea Imperiului Roman, religia a căpătat noi forme și a îmbrăcat numeroase nuanțe. Azi vorbim despre creștini, musulmani, atei, agnostici ș.a.m.d. Cumva, aceste națiuni s-au format în urma unei expansiuni culturale fără precedent. Nu ne-am fi așteptat la un orizont al originilor și al credințelor atât de mare – deși acesta a fost prevăzut odată cu Turnul Babel și chiar înainte de acesta.
Credința noastră este astăzi diferită. Ne luăm repere, avem poate în casă reprezentări sfinte și, unii dintre noi, am citit Biblia. Mai mult de atât, prea puțini facem. De regulă, trecem pragul lăcașelor de cult mult prea rar și uităm să mulțumim Domnului pentru ce avem, pentru că avem garanția că totul ni se cuvine. Uneori, când dăm de greu, credem în karma, ba chiar avem regrete și remușcări și, atunci, în ceasul cel mai de pe urmă, credem în Dumnezeu. Dar este acesta modul cel mai corect de a acționa? Ei bine, autorul acestui volum ne vorbește despre puterea de iertare a lui Dumnezeu, despre cum toți suntem fiii lui și despre cum fiecare religie este la fel de importantă, cu idolii ei cu tot.
Despre Hristos ne povestește sensibil ceea ce deja știam și ne amintește de jertfa sa pentru poporul creștin, care nu îl va răsplăti niciodată îndeajuns. În opinia autorului, credința este izvorul vieții noastre și tot credința ne salvează de la cele mai mari păcate. Prin credință suntem iertați și prin iertare avem parte de liniștea sufletească și de pacea minții. Cabasila este trainic și sensibil, iar numele său devine cunoscut tocmai din această cauză, pentru că nu caută să revoluționeze tratatele religioase, ci să le îmbunătățească, să le înfrumusețeze și să ne convingă să ne apropiem de Hristos. Cartea va fi tradusă în greacă, franceză și germană, iar pe site-ul nostru este de găsit în mai multe ediții: Venus (1999), Viață și sănătate (2001), Meridiane (2001).


sus