Despre Nicolae Filimon
Autorul romanului Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soareci mananca si, implicit, al personajului Dinu Paturica, a venit pe lume in 6 septembrie 1819, la Bucuresti. Tatal sau era protopop la biserica Enei, demolata in 1977 de comunisti, si al Mariei. Este copilul mijlociu din cei cinci fii ai lor. Isi incepe invatatura la scoala bisericii unde slujea tatal sau,apoi in casa marelui logofat Scarlat Barcanescu si in a epitropului bisericii, clucerul Eftimie Rasuceanu. In 1829 devine cantaret bisericesc, dupa ce urmeaza scoala monahului rus Vissarion. In anul urmator tatal sau moare de holera. Ajunge epitrop la aceeasi biserica Enei in 1964. Din 1856, Nicolae Filimon este pitar, iar in anul urmator isi publica un articol in ziarul Nationalul. In acelasi ziar publica nuvela Mateo Cipriani, publicata in episoade dupa ce intreprinde o calatorie in Austria, Germania si Italia. Devine secretar, apoi membru al Comisiei Documentale, iar, din 1862, incepe sa lucreze la Arhivele Statului ca sef al Directiei Istorice si a Asezamintelor Publice, ulterior sef al Sectiei Bunuri Publice. La Arhivele Statului incepe sa gaseasca inpiratie si surse documentare pentru romanul care l-a facut cunoscut. Se remarca ca scriitor, scriind si memorii, si nuvele, si povesti, pe langa critica muzicala si articole jurnalistice. Ciocoii vechi si noi a fost publicat pe parcursul a doi ani, intre 1862 si 1863, in Revista Romana a lui Odobescu, apoi tiparit ca roman in 1863.
Personaj cunoscut lumii boeme bucureste, un asiduu invatat, citea mult, cunostea greaca, italiana, franceza, urmarea cu aviditate reprezentantiile operei italiene pe scena bucuresteana, considerand si muzica a avea un rol de mare importanta in educatie. Scrie numeroase critici in revistele vremii vizavi de arta muzicala si dramatica a perioadei sale. Culege folclor, fiind unul dintre initiatorii acestei miscari, adunand si publicand basme: Roman Nazdravan, Omul de piatra, Omul de flori cu barba de matasa sau Povestea lui Fat Frumos, pe care le publica in revista Teranul roman. Calatoreste foarte mult si isi descrie excursiile in lucrari ca Trei luni in strainatate sau Escursiuni in Germania meridionala, resimtindu-se din cartile sale inclinatia vadita a unui om preocupat de cunoastere, de intelegere, de precizie in a respecta sursele de unde se informeaza. Pe langa pedanteria cu care aduna si ofera informatii, stilul retoric destul de greoi, nota melodramatica a genului, transpare frecvent convingerea ca orice face omul trebuie sa tina seama de scopul moral. De aceea devine adesea un critic al moravurilor, fuzionand rolul estetic cu cel etic al literaturii. Foloseste strategia de a-si caracteriza personajele prin numele lor insele. Nicolae Filimon moare pe 19 martie 1865, avand doar 46 de ani, bolnav de tuberculoza. Ultimul articol pe care-l publicase a fost Raspuns la critica facuta de P. G. Nenitescu revistei noastre muzicale in ziarul Dambovita.