Lucrarea istorică și religioasă “Istoria Bisericii românești și a vieții religioase a românilor” de Nicolae Iorga, a apărut în două volume ample, între anii 1908 și 1909, la editura “Neamul Românesc”, fiind redactată la vila sa din Vălenii de Munte, acolo unde renumitul istoric se retrăgea adesea pentru a scrie.
Vasta lucrare istorică, ce poartă pecetea primelor influențe religioase ce au sălășluit pe aceste plaiuri, dorește să ofere o perspectivă importantă în ceea ce privește schimbările prin care acest teritoriu Carpato Danubiano Pontic, a trecut și influențele pestrițe care au încercat punerea unei prime pietre religioase de căpătâi în acest spațiu nord dunărean.
Lucrarea grupată în trei “cărți” foarte ample, așa cum le numește autorul, vorbește despre primele credințe păgâne, tracii și ilirii fiind cele două popoare care au trăit și care și-au împărțit credințele, aceștia având însă doar concepte simpliste legate de religie și viață de dincolo de moarte, însă mai târziu, lucrurile ajung să creioneze un viitor concept religios, influențat însă de foarte multe schimbări.
Printre alte edituri care au publicat lucrarea, putem aminti de editura Ministerului cultelor și instrucțiunii publice, în două volume broșate publicate între anii 1929 și 1930, editura Saeculum, 2012, în format cartonat sau editura Paul Editions, 2021, în două volume cartonate.
Nicolae Iorga s-a născut la data de 5 iunie 1871, în Botoșani, fiind unul dintre cei mai însemnați istorici, enciclopediști, memorialiști, dramaturgiști, documentariști și profesori pe care i-a dat România, Iorga fiind o figură foarte importantă în toată Europa, asta datorită genialității din spatele personalității de astăzi.
Reușește să redacteze peste 1200 de opere pe teme variate, dar și aproape 13.000 de articole, fiind considerat un adevărat geniu în spațiul European, cel care a îmbogățit constant universul cultural și științific din toată Europa.
Tinerețea acestuia oferă o perspectivă de copil minune, având note foarte bune încă de la cele mai mici vârste, mai târziu, acesta absolvind cursurile unor Universități de prestigiu, din România, Franța, Germania sau Anglia.
Printre cele mai importante lucrări scrise de marele savant și istoric român, putem aminti de “Istoria literaturii religioase a românilor până în 1688”, 1904, “Studii și documente cu privire la istoria românilor”, scrisă între 1901 și 1913 sau “Istoria Imperiului Otoman”, în 5 volume, 1908-1913.
Lucrarea istorică și religioasă “Istoria Bisericii românești și a vieții religioase a românilor” de Nicolae Iorga reprezintă o istorie cronologică a încrengăturilor religioase care au apărut pe spațiul românesc din cele mai vechi timpuri, astfel că, marele istoric, Nicolae Iorga, își pune amprenta pe dezvoltarea unui plan atent descris în peste 900 de pagini, baza acestei lucrări fiind cunoașterea în spațiul românesc a primelor rădăcini religioase și mai apoi a primelor Episcopii înființate la nord de Dunăre.
Lucrarea prezintă trei cărți, asemănătoare unor trei capitole vaste, în care autorul grupează totul în alte părți importante din punct de vedere cronologic, astfel că, se realizează o tranziție marcantă, din anul 1000, până în anii 1200, atunci când cavalerii Teutoni au trecut munții în zona Brașovului, iar mai apoi totul s-a developat înspre primele credințe autentice, atunci când Alexandru Vodă a adus pe meleagurile viitoarei Românii, primele elemente creștin ortodoxe, ctitorind și câteva mânăstiri de acest rang religios.
Din secolul al XIV-lea, Biserica se clădește pe un statut Episcopal, însă influențele externe au un cuvânt important de spus în continuare, secolul al XV-lea fiind sub influența catolicismului în părțile Moldovei și ale Munteniei, Alexandru cel Bun, fiind unul dintre cei mai marcanți luptători întru credința ortodoxă.
Poate cea mai importantă influență creștin ortodoxă, în ceea ce privește supremația acesteia pe teritoriul nord dunărean, îl are în prim plan pe Ștefan cel Mare, cel care a ctitorit foarte multe mânăstiri în zona Moldovei, printre acestea Voroneț și Putna, cele mai de seamă lăcașe de cult din istoria noastră Bisericească.
Lucrarea lui Nicolae Iorga, oferă încă o dată o perspectivă aparte și plină de sens, fiind documentată din cele mai vechi izvoare Europene, astfel, ideea de tranziție și de culturalizare, în Balcani, este atent reliefată de autor, el fiind cel care dezvoltă istoria din cele mai vechi scrieri atohtone și europene legate de spațiul nord dunărean.