Nicolae Iorga - Istoria literaturii romanesti

Cu toții știm numele de Nicolae Iorga, și nu doar datorită faptului că a scris lucrări ce vor fi valabile chiar și peste 100 de ani, și pentru faptul că a profesor universitar, critic și om politic de succes. S-a născut pe 5 iunie 1871 la Botoșani iar inteligența sa a fost observată încă din primii ani de viață. Termină facultate de Litere și Filosofie de la Iași cu calificativul Magnat cum laude apoi continuă cu studiile politice la Berlin, Paris și Leipzig, unde obține și doctoratul în filosofie. La numai 20 și puțin de ani devine titular la catedra de istorie și ajută la fondare a diferite instituții de aprofundare a materiei. Din 1910 va deveni membru al Academiei Române, an în care se va termina publicarea revistei Semănătorul ce va fi pe piață 9 ani. Opera sa începe cu "Studii și documente cu privire la istoria românilor" ce a conținut 25 de volume și a surprins chiar și istoricii de peste hotare, poate de aceea a reușit să fie membru a zeci de academii internaționale. După marea unire, Iorga a avut o contribuție prestigioasă la Blocul Parlamentar format în 1919. A încercat să adune puterea mai multor guverne într-o singură formațiune și împreună cu Constantin Argetoianu a format propria coaliție. După un eșec cumplit, a decis să acționeze pentru dezvoltarea poporului român așa că a luptat împotriva Gărzii de Fier și a acceptat să fie ministru de stat. Problema a fost când regele Carol a trebuit să abdice iar legionarii au primit toată puterea de care era nevoie pentru a se răzvrăti împotriva guvernului. În noiembrie 1940, când lucra la marea sa operă "Istoria românilor", la ușa sa a bătut poliția legionară ce avea să îl împuște și să îl lase într-un șanț pe 27 ale lunii.

Lucrarea "Istoria literaturii românești" a fost publicată pentru prima dată la editura Adeverul în 1921 sub forma a trei volume, fiind urmată de ediția Minerva din 1985 în aceeași formă.

Lucrarea ce cuprinde tot ce ar trebui să știe oricine despre neamul său. De la formarea cuvintelor, până la ideea principală a textelor, Iorga a demonstrat încă o dată că inteligența sa este nemărginită. Pe lângă asta, analizează cu atenție marii cronicari români și vorbele lor, iar literatura religioasă nu trece nici ea neobservată. Nu este nimic greu de înțeles în cele peste 500 de pagini, cuvintele folosite sunt pentru toată lumea, de la liceeni la bătrâni, iar structura este bine organizată pe capitole exacte, care sunt peste 50.