Lucrarea istorică și academică “Istoria lui Mihai Viteazul” de Nicolae Iorga a apărut în anul 1901, la editura Institutului de Arte grafice și editură Minerva din București, fiind mai apoi republicată în anul 1919, la editura Cultura Neamului Românesc.
Pentru realizarea acestei vaste lucrări, precum și pentru realizarea altor lucrări istorice despre importanți domnitori din Țara Românească sau din Moldova, Iorga călătorește în Europa, în Italia, Germania sau Austria pentru a culege informații esențiale, înscriindu-se chiar și la un doctorat în Gemania, venirea acasă în anul 1894, oferindu-i acestuia informațiile de care avea nevoie.
Lucrarea devine din ce în ce mai complexă, o dată cu trecerea anilor, în anul 1935, opera fiind definitivată după studierea unor manuscrise realizate de Milu Manolescu, cartea fiind structurată în două volume ce însumează 500 de pagini și peste zece capitole ample.
Printre alte edituri care publică lucrarea, putem aminti de editura Militară, 1968, în format cartonat, editura Minerva 1979, din colecția Biblioteca pentru Toți, în format cartonat și broșat, editura Chișinău, din colecția Columna, 1992, în format broșat sau editura Saeculum, din colecția Enigme ale istoriei, 2019, în format cartonat.
Nicolae Iorga s-a născut la data de 5 iunie 1871, în Botoșani, fiind unul dintre cei mai mari istorici, enciclopediști, memorialiști, documentariști și profesori români.
De-a lungul timpului, genialul savant român, a reușit să redacteze peste 1200 de opere și peste 12500 de articole și recenzii din spectrul istoric sau creștin al poporului român, acest lucru propulsându-l în rândul celor mai însemnați savanți din Europa.
Încă de mic este atras de istorie și știință, fiind un copil minune încă de la o vârstă foarte fragedă, mai târziu, acesta urmând cursuri universitare, la prestigioase universități din Franța și Germania.
Printre cele mai importante lucrări scrise de Nicolae Iorga, putem aminti de “Istoria literaturii religioase a românilor până în 1688”, 1904 sau “Studii și documente cu privire la istoria românilor”, scrisă între 1901 și 1913.
Lucrarea istorică și academică “Istoria lui Mihai Viteazul” de Nicolae Iorga reprezintă o lucrare de o importanță deosebită în contextul în care informațiile de până atunci legate de domnitorul Țării Românești nu erau foarte multe, astfel că, acapararea mai multor izvoare din Italia, a dus la aflarea unor informații esențiale despre domnitor și despre luptele în care acesta fusese implicat.
Cele treisprezece capitole, urmate de alte trei anexe, ce vorbesc despre aspecte rămase de perspectivă în urma analizei voievodului, îmbogățesc istoria domnitorului știută până în acel moment, căci savantul român, reușește să facă o descriere în amănunt a tuturor etapelor din viața domnitorului, de la familia acestuia, detalii prezentate chiar în primul capitol, până la schimbările de la vârf, pe tronul Țării Românești, prima domnie a lui Mihai și prima Răscoală împotriva Turcilor.
Mai departe, capitolele vorbesc despre Ruptura dintre Mihai și Turci, dar și despre primele lupte cu aceștia, aspectele strategice întreprinse de domnitor sau cifrele și detaliile mai puțin știute din jurul acestor bătălii.
Primele idei legate de independență încep să prindă culoare în mintea domnitorului, astfel că, din anul 1595, acesta plănuiește foarte atent luptele împotriva Turcilor, imediat după ce domnitorul și implicit Țara Românească aderă la “Liga Sfântă”, “Războiul cel lung”, fiind în acest caz, conflictul major ce se desfășoară pe malurile Dunării, la frontiera cu Ungaria și în Țara Românească.
În anul 1599, acesta reușește să intre în Transilvania, după victoria de la Șelimbăr, fiind recunoscut în izvoarele vremii drept întemeietorul “Mitropoliei Ortodoxe” de la Alba Iulia.
Mai departe, în cel de-al doilea volum, Nicolae Iorga vorbește despre Cucerirea Ardealului, Lupta cu oamenii Împăratului, despre Cucerirea Moldovei, despre Răscoala Nobilimii ardelene sau despre pierderea Țării Românești, toate aceste fapte de vitejie, fiind contabilizate în anexele celor două volume, detaliile legate de politica acestuia, de faimă și vitejie, ajungând în prim planul istoriei românești.