Critic literar și om de litere, fost ministru și om de cultură, avea să revoluționeze literatura română prin tratatele și operele sale. Are studii prestigioase în Iași și la București, iar numele său este strâns legat de politica și cultura veacului său. O bună bucată de vreme ocupă funcția de prim-ministru, iar, mai apoi, se alătură Gărzii de Fier. După o perioadă de răscruce, decide să se opună grupării și se alătură regelui Carol al-II-lea, fapt ce va duce la asasinarea sa din 1940.
Asasinarea sa va stârni revoltă în mediul academic, iar manuscrisele sale vor deveni din ce în ce mai populare. Este ancorat în realitatea zilelor sale și face o pledoarie pentru reîntoarcerea la origini și transformarea literaturii române. Se bazează pe cercetări personale și pe fel și fel de studii elaborate în vremea șederii sale în străinătate. Cumva, este un vizionar complex, iar scrierile sale devin litere de lege pentru cultura română.
Astăzi, Iorga este o legendă, iar maniera sa de exprimare este copiată pretutindeni și amplu studiată. La o analiză mai atentă, îl putem compara cu Voltaire sau chiar cu Descartes.
Scrierea de față este, probabil, cea mai cunoscută din palmaresul său de lucrări de acest tip. Aici, Iorga reușește să facă o comparație între literatura veche și cea nouă și să aducă în atenția noastră diferite tipuri și norme narative. El nu vorbește doar despre reguli de scriere, ci și despre istoria și trecutul formatorilor literari de renume. Ne poartă, așadar, într-o incursiune deosebită între cultură și literatură, iar ideile sale vor fi analizate și criticate de masa intelectuală de la București și nu numai.
Istoria literaturii este, fără îndoială, o parte importantă a imaginarului colectiv, iar originile acesteia ar trebui să ne intereseze pe toți. Deși lucrarea este redactată într-un limbaj oarecum dificil, va ajunge rapid între operele preferate de români și nu numai. Va fi tradusă în peste 20 de limbi de circulație internațională și masiv distribuită în Europa. Acum, mai puternic ca niciodată, numele lui Iorga capătă și mai multă greutate, iar scrierea devine obiect de studiu în colegiile și universitățile de profil.
Tratatul este, cu precădere, subiectiv, dar extrem de interesant și ne poartă departe, în vremuri în care literatura nu avea mare însemnătate și era folosită ca mijloc de învățare numai de clase superioare. În vreme ce burghezia și nobilimea avea acces șa învățământ ori la dascăli particulari, clasele inferioare se școleau cum puteau sau deprindeau meserii, care să le asigure cumva viitorul. Iorga vorbește despre începuturile literaturii, despre vremurile în care biserica intervenea puternic peste elite și manipula redactarea manuscriselor și a tratatelor de orice soi.
Autorul are darul de a povesti, iar lectura ni se va părea facilă și extrem de interesantă, chiar utilă pentru formarea unor noi opinii cu privire la acest sector. Astăzi, scrierea este disponibilă pe site în mai multe ediții: Univers (1997), Univers (2001), Editura pentru Literatură (2001).