Despre Nicolae Labis
Nicolae Labis este unul dintre cei mai cunoscuti poeti romani, criticul Eugen Simion numindu-l buzduganul unei generatii. Labis se naste la data de 2 decembrie 1935, ca fiu al unor invatatori, Eugen si Ana-Profira din Poiana Marului, comuna Malini, Suceava. Scoala primara o incepe in satul natal, avand-o ca invatatoare pe mama sa. Dupa ce termina cursurile primare, urmeaza liceul Nicu Gane din Falticeni. Prima data cand iese in evidenta este cand recita o poezie de-a sa, Fii dârz si lupta, Nicolae!, la o consfatuire a tinerilor scriitori din Moldova. Poezia este mai tarziu publicata in Iasul nou precum si in Lupta Poporului. In 1951 i se publica o alta poezie, Gazeta de strada, in urma participarii sale la Olimpiada nationala de limba romana din Bucuresti unde castiga premiul intai precum si admiratia redactorilor revistei Viata Romaneasca. In anul 1952 incepe cursurile la Scoala de Literatura si Critica Literara Mihai Eminescu, in Bucuresti, avandu-i ca profesori, printre altii, pe Camil Petrescu si Mihail Sadoveanu. Dupa ce absolva liceul, Labis se angajeaza la revista Contemporanul si mai tarziu la Gazeta literara, iar in 1955 urmeaza cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti, unde sta doar un semestru. Devine inca din timpul scurtei sale vieti un simbol al intregii sale generatii, fiind considerat un geniu si după moartea sa.
Unul dintre lucrurile ce-i caracterizează poeziile este romantismul. Adopta anumite elemente din natura si cosmice, ca fiind simboluri ale primelor iubiri la care face referire in poeziile sale. Nicolae Labis moare la doar 21 de ani, pe data de 22 decembrie 1956, la ora 2 dimineata. Moartea sa vine ca urmare a unui accident de tramvai, dupa ce petrecuse la Casa Capsa si restaurantul Victoria. Moartea sa a fost inconjurata de controverse, mai ales din cauza a ceea ce a pretins Labis inainte de a inchide ochii definitiv, spunand ca ar fi fost imbrancit de cineva din spate cand a cazut. Scriitorul isi are mormantul in cimitirul Bellu din Bucuresti.