Nicolae Labis - Moartea caprioarei
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
Nicolae Labiș, talentatul poet sucevean, s-a născut în anul 1935 la Poiana Mărului, județul Suceava și a decedat la numai 21 de ani, în 1956, la București. Un rebel din fire, persecutat de destin, a jucat un rol decisiv în supraviețuirea liricii românești. Tudor Vianu ni-l amintește pe Labiș ca fiind un tânăr cu o alură bucălată și cu o înfățișare proaspată și arhaică, în timp ce Eugen Simion l-a considerat ca fiind un adevărat titan al unei întregi generații.
În 1952 începe cursurile la Școala de Literatură și Critică literară “Mihai Eminescu“ , aflându-se sub educația lui Mihail Sadoveanu, Teodor Vianu și Camil Petrescu. Majoritatea operelor sale au fost influențate de poeți precum Mihai Eminescu, Ion Barbu și Tudor Arghezi. Poeziile sale scot la iveală o voce poetică deosebită și autentică, o dovadă incontestabilă că sacrificiul poetului nu a fost fără folos. La puțin timp după ce împlinește 21 de ani, Nicolae Labiș suferă un grav accident de tramvai. Moare la scurt timp, dar nu înainte de a-si lăsa pentru ultima dată amprenta în lirica românească, șoptindu-i bunului său prieten Aurel Covaci un poem denumit “Lupte cu inerția“. În urma morții lui apar tot felul de controverse, printre care ideea că poetul ar fi fost de fapt împins intenționat în fața tramvaiului.
Moartea Căprioarei, poem scris de autor cu doar doi ani înainte de moartea acestuia, a apărut pentru prima dată în 1954 în revista literară “Viața Românească“. Poemul este inspirat dintr-o faptă reală: tatăl poetului, îngreunat fiind de viața sărăcăcioasă pe care o ducea familia lui, era nevoit să meargă la vânătoare. Imaginea cu căprioara întinsă pe masa din bucătărie avea sa-l marcheze pe tânărul Labiș. Se pare că acesta a dorit să publice poezia în timpul verii, atunci când cenzura comunismului își făcea cel mai puțin simțită prezența, însă a plecat în grabă de acasă și astfel a uitat manuscrisul. Sora sa Margareta a fost cea care i-a sărit în ajutor, trimițându-i acestuia poezia prin poștă la București.
Poemul conturează o serie de înțelesuri afective și un subtil efort de cunoaștere a lumii înconjurătoare și a realității interioare a eului. Poezia este una dramatică, dar reală în același timp. Copilul sensibil a surprins moartea violentă și s-a maturizat, înțelegând că acolo unde întâlnește viață va găsi și moarte. Căprioara reprezintă simbolul copilăriei, înserând în poezie o încărcătură deosebită. Lumea copilului este una ostilă, soarele și pădurea uscată fiind dominate de perspectiva morții. În pădurea devenită altar, căprioara este privită ca o jertfă frumoasă, o eroină a basmelor copilăriei. Sentimentul de vinovăție acutizează tristețea copilului, acum devenită durere.
Tema poemului este una realistă, făcând trimitere la autori precum Mihail Sadoveanu sau Alexandru Odobescu. Metaforele și simbolurile au o structură fantastică, arătând originalitatea în stilul lui Nicolae Labiș.
Talentul extraordinar al poetului a fost recunoscut de către marii critici ai vremii sale. Eugen Simion a apreciat Moartea Căprioarei ca fiind un poem extraordinar, Nicolae Labiș rămânând un adevărat simbol al liricii românești iar poeziile sale devenind stâlpi de inspirație pentru viitorii poeți.
Printre rafturile anticariatului nostru putem găsi poezia în mai multe ediții, precum: Tineretului (1969), Minerva (2009), Editura pentru Literatură (1964), Muzeul Literaturii Române (1997).
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro