Nicu-Aurelian Steinhardt se naște pe 29 iulie 1912 în comuna Pantelimon din Ilfov într-o familie de origine evreiască. Tatăl său, Oscar, era arhitect și inginer și deținea o fabrică de mobilă, ceea ce era văzut foarte bine în acele vremuri. A urmat cursurile liceului Spiru Haret unde a fost coleg cu multi dintre intelectualii vremii printre care Mircea Eliade, Alexandru Paleologu sau Constantin Noica, dar era singurul dintre ei ce studia confesiunea mozaică. După liceu a început să frecventeze cenaclul literar al lui Eugen Lovinescu, Sburătorul, apoi s-a înscris la facultatea de drept și litere obținând doctoratul în drept constituțional. Aventura sa în lumea literară începe în 1934 odată cu lucrarea "În genul...tinerilor" scrisă sub pseudonimul de Anthistius și ce parodia oprele colegilor săi și mai strecura câte o povestioară stângistă. Urmează apoi două lucrări în limba franceză ce descriu detaliat probleme de natura religiei sale. În 1939 începe să lucreze pentru Revista Fundațiilor Regale dar nici după un an este înlăturat împreună cu Vladimir Streinu din cauza problemelor etnice. Revine în 1944 dar este înlăturat din nou de data aceasta din cauza lui George Călinescu. Din 1947 este dat afară din barou și va avea doar slujbe nesemnificative și privațiuni. Când în 1959 prietenul său Noica va fi arestat, Nicolae va refuză să fie martor sau să dea declarații așa că va fi condamnat la muncă silnică timp de 12 ani, confiscarea averii și 7 ani de degradare civică. Acest episod l-a simțit ca pe o spovedite, o eliberare, așa că a decis, închis fiind la Jilava, să se boteze.
După moartea tatălui său și eliberarea sa, începe să își caute o mănăstire și se stabilește la Rohia unde se va ocupa de biblioteca. Din cauza unui atac de cord autorul moare pe 30 martie 1989 iar multe dintre operele sale vor fi publicate post-mortem, cum ar fi "Călătoria unui fiu risipitor". Aceasta a fost publicată la editura Adonai în 1995, ediție ce o găsești pe site-ul nostru alături de cea oferită de Polirom în 2013. A fost descoperit după moartea sa și a uimit pe toată lumea cu conținutul atât de atipic lui. Urmărim povestea unui copil modern dar evreu, ce relatează întâmplările sale și ale familiei satirizând uneori clasele superioare. Istoricii consideră că ar fi fost început înainte de convertirea la ortodoxie dar după publicarea "Jurnalul fericirii" deoarece multe pasaje fac trimitere acolo. Un fir narativ autentic ce nu se ascunde de nimeni și de nimic și care a reușit să păstreze atenția oricui. Nu vă faceți griji daca nu sunteți obișnuiți cu cărțile lui, aceasta e atât de diferite de restul încât veți crede că îl citiți pe Marcel Proust.