Nicolae Steinhardt - Escale in timp si spatiu

Nicolae Steinhardt este cunoscut în țară, dar și peste hotare pentru opera sa de căpătâi, „Jurnalul fericirii”. Născut într-o familie de evrei, cu studii superioare în România și în străinătate, avea să devină unul dintre cei mai renumiți gânditori. Deși obține o diplomă în drept și se implică o bună bucată de vreme în politică și activează în domenii conexe acesteia, are ghinionul de a ajunge în spatele gratiilor. Prietenia cu Constantin Noica se dovedește a fi una de rău augur, căci Steinhardt va fi condamnat la închisoare timp de 12 ani. Ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai neagră etapă a vieții sale, se va transforma în perioada care îl va determina să își aleagă calea.

Astfel, aici va deveni fratele Nicolae și va urma calea credinței. Își găsește refugiul la Mănăstirea Rodna și, din singurătatea chiliei sale, va redacta texte de o profunzime deosebită. Aici va lua naștere celebrul său jurnal, pe care autorul îl va prețui nespus și îl va da mai departe semenilor săi.

Publicat pentru întâia oară în anul 1987, volumul „Escale în timp și spațiu” abordează diverse teme și expune călătoriile cele mai de seamă întreprinse de scriitor de a lungul timpului. Cutreierând Elveția, Franța și Austria, Steinhardt culege fel și fel de experiențe pe care dorește să le împărtășească semenilor săi. Reflexiile sale și notele de călătorie vor fi consemnate în acest volum și vor stârni admirație, curiozitate și controversă. Titlul operei este și el ales atent, căci fratele Nicolae va realiza cumva o paralelă între trecut și viitor.

Credința și regăsirea cu Dumnezeu sunt principalele teme abordate, însă la o analiză mai atentă observăm o profunzime a textului extraordinară. Steinhardt vorbește despre viața în închisoare, despre nedreptățile regimului comunist, însă fără a le judeca, despre iertarea semenilor și despre iubirea de sine. Mai târziu, se oprește asupra ideii de singurătate, și notează cât este de importantă acceptarea singurătății. Între zidurile de la Jilava, apoi în chilia de la Rohia, Steinhardt a experimentat cel mai bine singurătatea, sub toate formele sale. Regăsirea de sine este pionul principal, spune acesta. În rătăcirile sale, omul își pierde credința și uită calea spre Hristos, însă este important să revină întotdeauna spre divinitate.

Pasaje întregi sunt menite să ne ajute să înțelegem filosofia de viață a lui Nicolae Steinhardt și să aprofundăm lectura pe care acesta ne-o oferă. Apoi, într-o goană teribilă, autorul lămurește câteva aspecte controversate ale existenței sale și se oprește cumva asupra clasei politice de la vremea aceea.

Lectura este una moralizatoare și educativă, nefiind destinată doar unui anumit eșantion, ci adresându-se tuturor celor care vor să își îmbogățească mintea și spiritul. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale cărții, dintre care amintim: Polirom (2010), Cartea Românească (1987).