Pasiunea pentru lectură, studiu și cercetare îl va urmări pe Nicolae Steinhardt pe tot parcursul vieții. Deși i-a fost dat să trăiască în perioada cenușie a regimului comunist, scriitorul va reuși să își facă cunoscută operă. Trecut prin experiențe care îl vor marca pretutindeni, Steinhardt găsește puterea să își depășească condiția. Proaspăt eliberat din închisoarea de la Jilava, se refugiază în spatele zidurilor Mănăstirii Rohia, iar viața monahală pare să îi priască de minune. Aici pune bazele celui mai aprecieat manuscris al său. Și reușește cumva să se țină departe de tumultul politic. Deși deține importante studii superioare și o diplomă în drept, Steinhardt nu reușește să profeseze în domeniu. Cel mai probabil, nu se pliază pe așteptările clasei conducătoare, iar inteligența sa nu poate fi înșelată.
Astfel, începe să scrie și își creionează încet cariera care avea să înceapă. Experiențele din închisoare în vor servi drept sursă de inspirație, iar pustietatea Mănăstirii îi va declanșa catharsisul benefic creației. Mărturisirile lui Steinhardt sunt niște confesiuni dramatice, pe care scriitorul le-a ținut cumva ascunse în adâncul memoriei. Astfel, vom observa tendința personajului de a expune până și cele mai sensibile trăiri ale sale, cele mai intime gânduri, iar prin acestea dorește să devină o călăuză pentru cititorul său.
„Între viață și cărți” nu este una dintre cele mai cunoscute opere semnate de Nicolae Steinhardt, ba chiar este o scriere neînsemnată în opinia publicului. La o primă analiză, cartea este asemănătoare celorlalte și urmărește aceeași notă moralizatoare. Apărută inițial în 1976, cartea este scrisă precum un manifest adus limbajului. Steinhardt se oprește și analizează atent fiecare sintagmă, fiecare frază și chiar face o evaluare a celor mai importante lecturi pe care a avut ocazia să le citească.
Mai târziu, scriitorul ne vorbește despre descompunerea textelor și despre importanța transmiterii mesajului prin intermediul cuvintelor. Mesajul biblic este cumva adus în viața cotidiană, însă sub diverse forme și culori. Credincios și urmăritor al lui Dumnezeu, trăind în singurătatea chiliei sale, Steinhardt dă dovadă de o forță interioară deosebită. Cel care și-a luat numele de fratele Nicolae, avea să dovedească un talent deosebit și o forță de analiză extraordinară. În volumul „Între viață și cărți” ne este prezentat indirect stilul de viață de la mânăstire și viziunea asupra lumii exterioare. Fără a avea o acțiune clar definită, romanul este mai degrabă un volum de reflecții de o frumusețe rară, un cumul de cuvinte și vorbe atent așezate și menite să impresioneze.
La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, romanul lui Steinhardt este disponibil în mai multe ediții. Dintre acestea amintim următoarele: Cartea Românească (1976), Polirom (2010).