Publicată inițial în 1993, cartea semnată de Nicolae Steinhardt va cunoaște succesul internațional la multă vreme de la apariție. După cum ne-a obișnuit, scriitorul dă dovadă de o forță interioară extraordinară, dar și de un talent scriitoricesc greu de depășit. Cel care s-a refugiat în chiliile Mănăstirii Rohia, avea să lase României o moștenire literară nemaiîntâlnită. Având experiența închisorii, trăind departe de ai săi pentru o vreme îndelungată, Steinhardt va reuși să afle calea spre regăsire și își va face cunoscută viața prin intermediul scrierilor sale.
După o lungă perioadă de detenție, devine fratele Nicolae și pornește într-o călătorie fascinantă către divinitate. Studiază aprig și își formează propriile păreri, pe care mai târziu le va nota în celebrul său jurnal. Regimul comunist nu îl ajută însă, iar scrierile sale văd lumina tiparului târziu. Securitatea urmărește orice intelectual, fie el și călugăr și încearcă să îi cenzureze opiniile.
Clasa politică din România este puternică, iar eforturile sale de a face față cenzurii se vor dovedi zadarnice. Astfel, după moartea sa, vor ieși la lumină scrieri care nu au fost publicate niciodată.
„Primejdia mărturisirii” este ea însăși o mărturisire, un strigăt de curaj al autorului, o încercare de a înțelege regulile și normele absurde pe care conducătorii pe impuneau. Fără să se revolte fizic, Steinhardt se va revolta în scris. Astfel, corespondența lui este cumva un manifest împotriva comunismului, deși nu este unul fățiș. Scriitorul expune într-o manieră delicată toate nemulțumirile, evocă cumva primejdia în care se afla toți intelectualii vremurilor. Plângerile sale la adresa regimului vor fi ascunse în spatele unor sintagme frumos așternute, iar cititorii vor fi surprinși de talentul scriitoricesc. Romanul este o înlănțuire de vorbe, o evocare extraordinară a luptei pentru supraviețuire în închisoare, dar și în afara ei.
Steinhardt își găsește menirea, își descoperă adevărata vocație, iar perioada petrecută la Mănăstirea Rohia îi va servi pentru romanele de mai târziu. În „Primejdia mărturisirii” ne vorbește despre puterea cuvântului, despre importanța măsurii și, mai ales despre relația omului cu Dumnezeu. Deși cartea este, în mare parte, un atac la adresa politicii vremurilor, Steinhardt nu vrea să aducă doar atât în fața audienței. Caci manuscrisul său nu este un simplu tratat care blamează în stânga și-n dreapta, ci o amplă mărturisire a realității vremurilor. Pe alocuri, găsim câteva trimiteri la viața de dinainte de temniță și câteva păreri subiective ale scriitorului. Apoi înțelegem accepțiunea filosofică a acestuia și suntem de-a dreptul impresionați. La o analiză mai atentă îl putem compara cu unii dintre cei mai importanți scriitori ai tuturor timpurilor.
În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului „Primejdia mărturisirii”, după cum urmează: Humanitas (2006), Dacia (1993), Dacia 1998).