Nicolae Velea - Intalnire tarzie

Nicolae Velea s-a născut pe 13 aprilie 1936 în comuna argeșeană Cepari, în familia a doi învățători. A absolvit facultatea de Silvicultură din Brașov, apoi a mers la Filologie în București, unde i-a avut ca profesori pe Edgar Papu sau Alexandru Rosetti. În 1957 publică o schiță în revista studențească și va fi foarte apreciat, așa că un an mai târziu publică "Poartă" în Gazeta literară. Datorită talentului său va primi postul de redactor și va fi coleg cu Nichita Stănescu și Matei Călinescu. În 1960 publică primul volum de proză scurtă ce îi va conferi titlul de cel mai original autor în viață. Între 1964 și 1966 va fi scenarist la Studioul Cinematografic București și redactor al revistei Luceafărul până în ultima clipă a vieții. Toată imaginația avea și un preț, consumul de alcool, ce a reușit să îi deterioreze sănătatea. Din cauza ebrietății cade în noaptea de 30 ianuarie 1987 și face un soc hipotermie ce îi aduce finalul.

Colecția de povestiri "Întâlnire târzie" apare pentru prima dată la editura Eminescu în 1981. Urmează apoi editura Minerva în 2007 și Art în 2012.

28 de povestiri de vor purta în mintea autorului și ne vor arăta cât de versatil este stilul său. Ne aflăm în secolul trecut când colectivizarea a zguduit satul românesc și sătenii trebuie să accepte schimbarea. Acum terenurile lor nu mai reprezintă nimic, totul este al partidului și nimeni nu îl poate opri să macine și mai mult. Fiecare trebuie să își caute noi surse de venit, noi pasiuni și de ce nu hrană, iar aceste schimbări sunt detaliate frumos și atent. Nu avem parte de o poveste tradițională în stilul lui Marin Preda de exemplu, ci de ceva modern și pe alocuri umoristic.

Prima dintre povești este "În treacăt" ce spune povestea Adinei și a lui Duminică. El avea cam 20 de ani și voia să mai copilărească puțin, nu avea nevoie de responsabilități noi sau de o soție. Așa se face că începe să îi joace tot felul de feste pentru a simți același lucru și reușește cu succes să își îndeplinească misiunea. "Zbor jos" îl are în prim plan pe Andrei Prindaru ce simțea că este prea extrovert și arată lumii prea multe dintre laturile sale emoționale. Începe să lucreze la asta, să testeze oamenii și să le de-a doar atât cât consideră el însă îl speria că trebuie să țină în sine atâtea informații. Era alegerea lui ce va face în continuare, dar cum să ști dacă faci alegerea bună când ești așa de tânăr? "Întâlnirea târzie", cea care dă și titlul volumului are să fie una dintre cele mai dramatice. Paul și Fica formau un cuplu așa de fericit dar în același timp zguduit de gura lumii și de regulile părinților. Erau îndrăgostiți așa că voiau să consume asta cât mai repede, dar nu putea afla nimeni căci după venea potopul. Orbiți de placerea momentului decid să o facă iar asta duce la despărțirea lor iremediabilă.